Tudor Arghezi: „Patriotismul n-ar trebui să fie o laudă”

Tudor Arghezi despre patriotismul de fanfaronadă în tableta Bunul patriotism din Adevărul literar și artistic, 24 noiembrie 1929:

„Ai citit şi auzit adeseori, şi mai mult decît era nevoie, cuvîntul «patriotism». Ca să fie şi mai precisă noţiunea, cuvîntului «patriot» i s-a adaos un calificativ şi s-a ivit «bunul patriot» prin opoziţie la patriotul cel rău. A fi «patriot bun» este a fi «mai patriot decît un patriot», şi a fi «mare patriot» este a fi «,şi mai patriot» sau «cel mai patriot decît toți patrioții».”

Ca și Caragiale, care mustra pe cei ce-și declarau ostentativ iubirea de patrie, arătîndu-le că e ca și cum te-ai lăuda cu iubirea de mumă, Arghezi consideră patriotismul ca un dat de esență al cetățeanului unei țări, și prin urmare, denunță lauda cu patriotismul ca pe o aberație:

„Patriotismul n-ar trebui să fie o laudă, ca şi fala proprietăţii exclusive a adevărului. Se laudă cineva că nu şi-a spintecat muma, că nu-şi mănîncă fetele şi băieţii? Se mîndreşte cineva că şi-a respectat bunicii şi că nu i-a pus, cu sos de usturoi, la cuptor? Nu ţi se pare ridicul să-ți faci o vanitate din împrejurarea că te-ai născut la nouă luni? Şi nu-i umilitor să exploatezi, în cazul tău, certitudinea ginecologică sigură că între buricul tău şi sînul maicii tale a existat un cordon, şi că această înlănţuire necesară şi fatală rămîne în sufletul tău toată viaţa, ca o frumoasă dar biologică dependenţă şi solidaritate cu neamul şi cu pămîntul tău?”