Știați că în secolul al XVI-lea domeniul Castelului Corvinilor se afla sub conducerea a doi Castelani?

Majoritatea castelanilor Hunedoarei făceau parte din nobilimea de rând a comitatului, dar se găseau între ei și oameni cu carte, cu o pregătire școlară temeinică, ba chiar și ecleziastici.

În anul 1505 este numit castelan Petru More de Gyepes, care potrivit scrisorii de legământ a fost castelan numai pe jumătate de castel. Celălalt dregător a fost Nicolae Benkowych de Plavna, amintit în 1506, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

În spațiul central-european, această funcție era deosebit de importantă în organizarea militară, administrativă și poltică a epocii medievale târzii și a începuturilor epocii moderne.

Castelanul sau căpitanul era: comandant militar, administrator economic, judecător local, reprezentant al puterii centrale fiind numit în funcție de către stăpânul cetății, rege sau principe. Ocupa funcția pe o anumită perioadă de timp, primea un salariu, dar și alte venituri, prelua cetatea și domeniul cu inventar, presta un jurământ de credință și urma instrucțiunile stăpânului său.

Uneori așa cum este și cazul Hunedoarei, castelanul îndeplinea și funcția de comite. Având efectiv în mâinile sale o asemenea putere, pentru a evita eventualele conflicte cu stăpânul de drept al domeniului, în actul de angajament al castelanului e precizată obligația acestuia de a preda stăpânului său, cetatea, dacă acesta o cere, dar și dreptul stăpânului de a intra cu oamenii săi în cetate oricând era nevoie și voia.

Pentru Hunedoara, documente de la începutul secolului al XVI-lea ne oferă informații despre salariul celor doi castelani : „400 florini anual, din care aveau obligația de a întreține 18 călăreți, 20 de buți a câte 80 de vedre de vin, 300 de găleți de grâu, 300 de găleți de ovăz, 50 de porci îngrășați, 100 de oi de tăiat, câte un florin din gloabe”.

Venituri asemănătoare primeau castelanii cetăților Şoimuș, Gyula, Hust, Satu-Mare, Bran sau Oradea. Funcția de castelan era una de prestigiu, aducătoare de venituri consistente, dar deosebit de grea si nu lipsită de primejdii.

_{Foto sus: Castelul Corvinilor, desen de epocă (© Muzeul Castelul Corvinilor)} Bibliografie: _{Pataki, Iosif, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului al XVI-lea, București, 1973}

_{Prodan, David, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea, vol. I, București, 1967}