Știați că ducele Ioan Corvin avea probleme locomotorii?
După moartea lui Ladislau de Hunedoara și arestarea lui Matia (1457), se părea că steaua familiei Corvinilor a apus pentru totdeauna. Destinul a hotărât însă altceva: înscăunarea lui Matia, în anul 1458, i-a readus pe Corvini în fruntea țării. Cu toate acestea, regele a trebuit să facă față unei alte provocări – lipsa unui moștenitor legitim.
Ioan Corvin s-a născut la 2 aprilie 1473, însă, fiind fiu nelegitim, venirea sa pe lume nu a fost marcată festiv la Buda. Mama lui, Barbara Edelpöck, era o tânără din orașul austriac Stein, pe care Matia a întâlnit-o la Viena, în anul 1470, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.
În copilărie, Ioan Corvin a suferit un accident care a dus la o luxație a șoldului stâng. Din această cauză a rămas șchiop, fapt confirmat atât de izvoarele contemporane, cât și de cercetările moderne. Istoricul venețian Marino Sanuto cel Tânăr l-a văzut pe duce în timpul vizitei sale la Veneția, în anul 1502, iar observațiile sale sunt susținute de analizele antropologice și arheogenetice realizate în anii 1866 și 2021. Cu toate acestea, contemporanii descriu o dezvoltare fizică armonioasă a tânărului Corvin.
Această problemă fizică apare menționată și într-un context mai puțin așteptat – cel al căsătoriei ducelui cu Bianca Maria Sforza, fiica lui Galeazzo Maria Sforza și a ducesei Bona de Savoia. Începută în secret, în anul 1484, alianța matrimonială negociată de Matia a ajuns la cunoștința reginei Beatrice de Aragon, care s-a opus atât căsătoriei, cât și desemnării lui Ioan Corvin drept moștenitor al tronului.
Inițial, în speranța atenuării „problemei”, regina a propus căsătoria lui Ioan cu fiica fratelui ei, Frederic de Aragon, aflat în Franța. Totuși, această variantă nu se ridica la nivelul Biancăi Maria Sforza nici ca rang, nici ca avere. Planul a eșuat, însă intrigile reginei au continuat.
În anul 1487, când Matia l-a desemnat pe episcopul de Oradea, Ioan Filipec, drept reprezentant cu puteri depline la ceremonia de căsătorie realizată per procuram (prin procură), Beatrice de Aragon a falsificat o scrisoare prin care îi cerea acestuia să se întoarcă imediat. Acțiunea a fost dejucată de oamenii regelui, care au interceptat mesagerul, permițând astfel alaiului să-și continue drumul spre Milano, unde, la 25 noiembrie 1487, căsătoria a fost încheiată.
În disperare de cauză, Beatrice s-a asigurat că Bianca Maria află că viitorul ei soț este șchiop și foarte urât. Speriată, tânăra ar fi dorit chiar să se călugărească pentru a evita căsătoria. În cele din urmă, a fost convinsă că acestea sunt doar intrigi ale reginei.
Deși nunta fusese stabilită pentru primăvara anului 1489, ea a fost amânată din motive politice și din cauza sănătății lui Matia. Moartea regelui, la 6 aprilie 1490, și alegerea lui Vladislav al II-lea Jagiello ca rege, în detrimentul lui Ioan Corvin, au determinat familia Sforza să acționeze pentru desfacerea căsătoriei.
Anularea acesteia, aprobată de papa Alexandru al VI-lea la 18 octombrie 1493, a pus capăt definitiv legăturii dintre cei doi. La doar trei luni după aceea, Bianca Maria s-a căsătorit cu Maximilian I, fiul împăratului Frederic al III-lea de Habsburg. Ioan Corvin s-a căsătorit, în anul 1495, cu Beatrice de Frangepán.
Foto sus: Beatrice de Aragon și Matia Corvin (© Magyar Nemzeti Múzeum / Wikimedia Commons)
Bibliografie:
Schönherr Gyula, Hunyadi Corvin János 1473–1504, Budapest, 1894.
Simon Alexandru, În vremea lui Matia Corvin, Cluj-Napoca, Argonaut, 2024.