Sergentul George Topîrceanu, la Turtucaia, în aşteptarea atacului bulgarilor

Intrarea României în Primul Război Mondial, la 15 august 1916, a însemnat o nouă mobilizare a rezerviştilor. Sergentul George Topîrceanu a fost repartizat pe malul bulgăresc al Dunării, chiar în Cadrilaterul cedat României în 1913, la Turtucaia, oraş care trebuia să fie legat, printr-un pod de pontoane, de Olteniţa. Dar această lucrare nu s-a realizat, împiedicându-se astfel sosirea rapidă de ajutoare.

Cum nu s-a declanşat nici ofensiva promisă, în sudul Bulgariei, a trupelor Antantei conduse de generalul Saraill, poziţia românească de la Turtucaia a devenit extrem de fragilă şi au fost voci lucide care au cerut evacuarea ei. Însă Marele Stat-Major a susţinut că de aici se puteau declanşa atacuri în profunzimea teritoriului inamic. Iluzia avea să fie spulberată de către trupele bulgaro-germane, coordonate de către generalul Mackensen, cărora li s-a oferit o ţintă izolată, uşor de cucerit.

Aşa se face că, pe data de 31 august 1916, acestea au atacat pichetele noastre de grăniceri, apoi garnizoana românească de la Silistra. Comunicarea deficitară, dezorientarea comandanţilor, superioritatea inamicului şi lipsa de întăriri au condus repede la haos şi la retrageri precipitate. De pildă, trupele româneşti din Bazargic, în loc să atace în sectorul stabilit, au pornit în direcţia opusă! Deşi nu lipsită de momente eroice (Topîrceanu însuşi avea să evoce astfel de fapte), rezistenţa românească avea să fie zdrobită, inamicul, superior ca număr de trupe, beneficiind şi de serviciile unei puternice artilerii.

În aceste condiţii, străpungerea liniilor succesive de apărare a Turtucaiei s-a făcut cu uşurinţă, ele fiind copleşite de puhoiul inamic şi de bombardamentele sălbatice. Cum cucerirea redutei propriu-zise, unde îşi avea postul de luptă şi Topîrceanu, devenise iminentă, defetismul, panica şi disperarea s-au instalat rapid, grija tuturor fiind să se salveze, trecând, prin orice mijloace, peste Dunăre. Dar militarii care au reuşit să se apropie de malul nostru au fost întâmpinaţi cu gloanţe chiar de către români, fiind consideraţi fugari din luptă. S-a salvat însă, fugind cu o vedetă, generalul Teodorescu, comandantul român de la Turtucaia, care şi-a abandonat trupele.

Acest text este un fragment din articolul „Războaiele lui George Topîrceanu” publicat în numărul 281 al revistei „Historia” (revista:281), disponibil în format digital pe platforma paydemic.

_{Foto sus: Trecerea Dunării, în Primul Război Mondial (© Arhivele Naționale ale României)}