România populară, economia pe baze științifice și eșecul planificării staliniste

Anul 1945 a adus o schimbare de regim politic și comunismul a venit cu ideea introducerii economiei de tip sovietic, cea care era construită după principii științifice elaborate de către Marx și dezvoltate de către Engels, Lenin și, mai ales, Stalin. Urma să fie un fel de paradis terestru după vorbele propagandei de partid și de stat. Totuși, nivelul de trai se menținea scăzut și nici randamentul fabricilor nu era unul deosebit de ridicat nici măcar atunci când erau aduse tehnologii occidentale avansate în raport cu cele existente.

Datele privind comerțul exterior incluse în anuarele statistice oficiale subliniază o adevărată catastrofă în ceea ce privește stabilirea și realizarea planurilor economice sub îndrumarea unei birocrații prea puțin pricepută în problemele industriale și comerciale. Era foarte ușor să redactezi un text pe hârtie, dar parcă totul se punea de-a curmezișul când era vorba de realizare. Nici măcar sporirea numărului de ore muncite de personalul angajat nu rezolva problemele sistemului.

Situația livrărilor de camioane către clienții externi arată mari hibe la nivelul organizării producției și la calitatea mărfurilor trimise în străinătate. Au fost exportate 555 de autocamioane în anul 1960 și, în mod normal, ar fi trebuit să fie o creștere a cotelor în anii următori. Dimpotrivă. A venit prăpădul în domeniu. Au plecat în anul 1961 fix 44 de exemplare. Dacă au fost trimise 170 în 1962, în 1963 a fost dezastru perfect. Au trecut granița numai 31 de camioane, ceea ce demonstra că mașinile de la Brașov nu mai aveau căutare din cauză că erau uzate moral. Uzina din Țara Bârsei a primit însă o generoasă finanțare de la stat, cel mai mare client, și a fost salvată de la faliment.

Nu era singura capacitate de producție cu astfel prăbușiri calitative și cantitative. Vagoanele de transport marfă sau pasageri erau solicitate de clienți din întreaga lume pentru că omenirea era în avânt economic și se punea preț pe cantitate. Au fost trimise în 1960 3.474 de exemplare, dar în anul următor s-a ajuns la 1.570, ceea ce însemna că s-a prăbușit cifra de afaceri și cineva trebuia să acopere cheltuielile.

Autoritățile de la București au trimis fondurile necesare și pentru 1962 și 1963. Abia în anul 1964 s-a reușit depășirea valorilor din 1960. Statistica nu spune însă la ce prețuri au fost efectuate tranzacțiile. Sunt unele informații că multe produse erau oferite sub prețul de cost pentru a scăpa cumva de marfă și pentru a mai recupera câte ceva din cheltuieli. A fost absolut normal ca până la urmă sistemul economic să cadă precum un castel din cărți de joc.

Descompunerea lagărului socialist a dus la dispariția unei piețe ce absorbea produsele mai ieftine, dar care nu se ridicau la calitatea celor occidentale. Lovitura de grație a fost dată de introducerea principiului pieței libere și atunci produsele românești n-au mai rezistat nici măcar în fața celor second-hand din lumea capitalistă. Uzinele ce reprezentau fala statului comunist s-au prăbușit precum un castel de nisip în lipsa finanțării.

_{Foto sus: Autocamioane fabricate la Uzinele „Steagul Roșu” din Brașov, în anul 1953 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 191/1953)}