România Mare și comerțul cu Elveția în anul 1931

Statul dominat de Munții Alpi ar fi fost o piață interesantă deoarece dispunea de potențial financiar și nu avea materiile prime pe care le avea România. În plus, produsele industriale elvețiene erau renumite pentru calitate, S-ar fi putut dezvolta un comerț deosebit de rentabil pentru ambele părți. Din păcate, elitele timpului n-au fost interesate în mod real să gândească noi căi de evitare a zisei Mari Crize Economice.

România a importat în anul 1931 numai 2.961 t de mărfuri , ceea ce era extraordinar de puțin. Lucrările din fier abia ajungeau la 307 t și aparatele și utilajele industriale ajungeau cu greu la 887 t. Compensau prin calitate cantitatea, dar statul din Carpați avea nevoie de mașini în număr mare. Mașinile realizate în epocă puteau să fie funcționale până astăzi fără să înregistreze uzura morală provocată de trecerea timpului. Industria românească avea nevoie de tehnică de calitate și au fost importate 19 tone de ceasuri. Fabricile de la nord de Dunăre își sporeau și diversificau producția de la an la an și au fost importate 210 t de alte metale și metaloide.

Se adăugau 158 t de cauciuc și celuloid, dezvoltarea de mijloace de transport ducând la creșterea pe plan local a consumului de cauciuc. Se făceau produse serioase în domeniul transformării economiei românești și piața elvețiană oferea marfă de calitate. Medicamentele și produsele chimice erau interesante pentru îmbunătățirea vieții oamenilor și au fost aduse 58 de tone. Se adăugau 110 tone de vopsea și lacuri pentru utilizare în fabrici și atelierele meșteșugărești.

Nici exporturile nu mergeau spre o piață ce părea să fie pretențioasă și greu accesibilă. Au fost trimise spre vest 7.219 t și pe primul loc erau produsele din lemn prin cele 4.664 t. Au mai fost interesante 986 t de produse de origine animală. Statul elvețian n-a reușit să descopere calitatea petrolului românesc sau cerealele.

Nu este de mirare că balanța comercială era una deficitară pentru partea română și astfel recesiunea cică se putea dezvolta. Elitele timpului nu gândeau și nu acționau eficient și suficient.

_{Foto sus: Fabrica de articole de lemn „Christel” Holzwarenfabrik din Codlea, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}