Relațiile comerciale dintre România Mare și Spania, în timpul războiului civil spaniol

Locuitorii din Europa trăiau pe vremuri cu mințile tulburate de ideea că se pricep la politică și că pot conduce o țară, indiferent cât de complicate sunt problemele economice, sociale, politice și militare. Dacă se obținea și ceva putere, adevărate furtuni cerebrale erau declanșate la nivel de individ sau de mase. Nu mai exista vreo urmă de echilibru și de limită în acțiuni și decizii.

Spania a cunoscut o permanentă frământare politică și s-a ajuns în 1936 la declanșarea unui război civil în care nu exista noțiunea de milă pentru cel ce avea alte opinii. Totul era strivit în numele unor iluzii ce veneau de pe alte meleaguri și erau promovate de persoane lipsite de milă.

România Mare avea nevoie din ce în ce de mai multe mărfuri în urma dezvoltării susținute a industriei și a orașelor și Spania putea să fie un interesant furnizor de produse exotice. S-a ajuns la importuri de 3.898 t de bunuri în anul 1935, ultimul de pace înainte de furtuna politică dezvoltată de extremiști. Nu era o cantitate care să satisfacă ambele părți și ar fi fost cazul să crească importurile, mai ales că balanța comercială era complet dezechilibrată în favoarea României.

Războiul a dus la o prăbușire a importurilor și s-a ajuns în 1938 la numai 26 de tone aduse din țara lovită de război. Dacă 407 t de fructe exotice au fost cumpărate în 1936, s-a ajuns la nimic în 1938, an în care partea română dispunea de fonduri pentru achiziții.

Ar fi fost normal să se investească în agricultura spaniolă, să fie extinse culturile care erau adaptate la clima din regiune. Măslinul, portocalii, lămâii și vița-de-vie dădeau recolte bune și la prețuri interesante pentru cultivatori și stat. Spania ar fi ajuns un important furnizor de fructe exotice pentru orășenii din spațiul românesc, dar rațiunea joacă un rol limitat în evoluția omenirii. Domină instinctele primare și logica mistică. Din păcate, țăranii au ajuns să fie mobilizați și să piară pentru ideile cultivate de către Iosif Vissarionovici Stalin, cel ce dorea să transforme Spania și Portugalia într-un mare lagăr de concentrare în stil Uniunea Sovietică. Au tot scris că se luptă pentru fericirea maselor populare și s-a reușit răspândirea ruinii prin ducerea unor bătălii mai dure decât cele desfășurate împotriva dușmanilor din exterior.