Pregătiri sovietice pentru invadarea României în iunie 1941

Al Doilea Război Mondial s-a încheiat oficial în septembrie 1945 prin capitularea Japoniei și au urmat discuțiile pentru elaborarea și semnarea tratatelor de pace. Teoretic, liniștea ar fi trebuit să revină pe planetă, dar a început un nou conflict de amploare. Armate de istorici au început să scrie despre evenimentele militare și politice din timpul conflagrației și dezbateri aprinse se duc și astăzi.

Trebuie să se demonstreze că tezele lansate în trecut despre cum se interpretează faptele din război sunt adevăruri științifice veșnice. Totuși, au apărut și teorii diferite despre ceea ce s-a scris cu acordul centrelor de putere și imediat s-a trecut la contraofensivă din partea diviziilor de istorici ce erau plătiți de către state. Au fost sprijiniți de cei ce se îndrăgostesc de modelele clasice, atașament ce merge până la misticism.

O afirmație clasică din istoriografie este aceea că la 22 iunie 1941 a început prin surprindere atacul german împotriva Uniunii Sovietice și forțele nepregătite ale lui Stalin au fost date relativ repede peste cap și coloanele de tancuri și forțe motorizate au putut să manevreze pe spații vaste și să ajungă până la periferiile Leningradului și ale Moscovei. Chiar dictatorul sovietic a fost acuzat că n-a pregătit apărarea și astfel forțele inamice au făcut aproape tot ce-au dorit, ca la un fel de manevre.

Unii autori au început să scrie însă că Stalin s-a gândit și s-a pregătit pentru atacarea statelor din vest, apărarea fiind ceva secundar și numai pentru inducerea în eroare a dușmanului. Trebuia să se răspândească teoria că Armata Roșie este slabă din punct de vedere numeric și prost dotată cu armament modern. Nici instrucția nu se ridica la nivelul trupelor germane. Istoricii de tip nou au fost imediat atacați că sunt adepții teoriei conspirației și cam sunt atrași de nazism. Chiar dacă se spune că scrierea istoriei trebuie făcută fără a se cunoaște noțiunea de ură, conservatorii atacă furibund pe toate fronturile pentru apărarea unui alt criminal mult mai crud decât Hitler la nivelul lunii iunie 1941. Oare care parte să aibă dreptate și unde este adevărul istoric?

Componența marilor unități sovietice deplasate spre vest

Datele privind componența marilor unități sovietice deplasate spre vest, oficial erau 170 de divizii de toate armele și două brigăzi, sunt deosebit de interesante și spun clar care parte are dreptate. Să luăm în discuție doar ceea ce avea Corpul 2 Mecanizat ce era inclus în Armata a 9-a dispusă lângă granița României. Conform sistemului sovietic de organizare, era format din două divizii de tancuri și una motorizată, ceea ce înseamnă că era net superior trupelor române ce aveau doar o mare unitate blindată. Datele problemei se schimbă radical dacă se află care erau efectivele de tancuri și autoblindate din cele trei unități mobile. Existau 519 tancuri și 163 de blindate. Par puține, dar 10 erau de tip KV-1 și 50 de T-34, mașini ce șocau luptătorii și-n 1945 prin scârțâitul sinistru și prin puterea de foc.

Se poate spune că aceste divizii au fost deplasate spre sud pentru apărarea teritoriilor proaspăt cucerite în vara anului 1940 și aceasta ar fi interpretarea clasică. Apare o problemă logică. Dacă Stalin a dat ordin să fie adusă această armadă blindată împotriva României, înseamnă că dictatorul a făcut pregătiri serioase de apărare pentru că puține țări și-ar fi permis o astfel de forță. Trupele româno – germane nu dispuneau în regiunea Moldovei decât de o divizie românească de tancuri și acestea erau din modele cehoslovace și franceze absolut perimate. Stăpânul comunist nu poate fi acuzat că nu s-a pregătit de război și această formă de prostie pură trebuie să dispară din cărțile serioase de istorie.

Deplasarea unei divizii de tancuri nu este ușoară, un colos de tip KV sau T-34 având nevoie de vagoane speciale. Se adăugau mijloacele motorizate necesare aprovizionării mașinilor principale de luptă. Ce poate să facă o mare unitate de tancuri? Aceasta poate să fie folosită în apărare pentru sprijinirea infanteriei, dar era păcat să folosești aurul curat pentru unelte agricole. Tancul este o mașină ofensivă prin manevre rapide și împotriva trupelor române ce aveau multe căruțe ar fi avut un deosebit succes.

Nici tunuri anticar nu erau suficiente și cele prezente de calibrul 37 mm erau neputincioase împotriva mașinilor de tip nou. Absolut întâmplător au fost deplasate în sudul lagărului socialist 354 de tancuri de tip BT, mașini ce erau recunoscute pentru viteza deosebită. Nu este vorba de apărare, ci numai de atac cu orice preț. Lovitura germană din Polonia a dat peste cap toate socotelile comandamentului sovietic și trupele blindate nu s-au putut remarca în condițiile în care nu erau sprijinite eficient din aer. Atacurile executate de Luftwaffe au fost devastatoare împotriva diviziilor sovietice de aviație ce erau concentrate pe aerodromurile din preajma graniței. Avioanele au fost dispuse prea ofensiv pentru o presupusă apărare și n-au avut timp să decoleze pentru pararea asaltului inamic.

Mai este un detaliu ce indică faptul că Stalin se pregătea și era interesat de o ofensivă în adâncimea teritoriului inamic și nu se discuta despre apărare. Cele trei mari unități din corpul mecanizat aveau în dotare 75 de tancuri T-26, o mașină de luptă mai lentă ce fusese concepută pentru sprijinirea infanteriei. Trenurile aduseseră în sud 354 de tancuri din familia BT, sistem de armă ce era conceput pentru acțiuni rapide și la distanțe mari față de poziția de pornire. Se demonstrase prin Finlanda că nu prea au ce să caute în teren împădurit și să acționeze în ritmul impus de infanterie și artilerie. Terenurile din sudul Moldovei și din partea de est a Munteniei erau ideale pentru o deplasare fulgerătoare spre petrolul din zona Prahova și spre București.

România a scăpat de cucerirea plănuită în vara anului 1941 prin atacul german, dar armatele de tancuri sovietice au revenit în 1944 și poporul român tot a ajuns să fie eliberat pentru a intra în lagărul comunist și a rămas în calitate de sclav ideologic cel puțin până în decembrie 1989.

Uniunea Sovietică a fost statul care s-a pregătit intensiv pentru atacarea vecinilor și prima etapă a fost realizată începând din septembrie 1939. Au căzut victime Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și România. N-a existat vreo urmă de interes pentru apărare, zisa Linie Molotov de pe frontieră fiind doar o imensă operațiune de inducere în eroare a observatorilor germani și, apoi, a generațiilor de istorici.

Se poate spune că au fost folosite importante cantități de materiale și de forță de muncă și nu s-ar fi făcut risipă într-un stat în care se recomanda mereu economisirea. Aceasta este gândirea logică, dar Stalin avea mereu propriile calcule ce nu se potriveau cu normalul. Imperiul comunist a fost un stat pur agresiv și avea drept obiectiv cucerirea întregii planete cu orice preț. Poporul român era în 1941 condamnat să fie cucerit și apoi supus exterminării după criteriile stabilite la Kremlin. Nu exista noțiune de milă în gurilor de foc de pe monștrii din oțel și în spatele lor soseau asasinii din trupele lui Beria. Ar fi urmat un masacru istoric.

_{Foto sus: Soldați sovietici în 1941 (© Anatoliy Garanin / Commons: RIA Novosti)}