Nicolae Ceaușescu și finanțarea masivă a statelor „socialiste” din Asia și Africa
Liderul de la București a venit cu ideea să fie plătită întreaga datorie externă și România socialistă să devină chiar creditor pe piețele internaționale în urma reducerii consumului intern și, mai ales, prin forțarea exporturilor de mărfuri din toate categoriile. Chiar pâinea cea de toate zilele lua drumul străinătății și prin această jertfă a maselor muncitoare s-a reușit atingerea obiectivului în primăvara anului 1989, dar s-a continuat cu regimul de austeritate până la căderea regimului.
Populația este și astăzi încântată de această reușită, dar puțini sunt cei ce știu cum a apărut datoria externă uriașă și că aparatul de propagandă de la București era specializat în vânzarea de lozinci despre ce acțiuni inteligente erau realizate de către cel mai iubit fiu al poporului. Televiziunea era un perfect instrument de manipulare și erau prezentate numai realizări deosebite ale regimului, cele care ar fi asigurat o creștere a nivelului de trai în patria socialistă.
Nicolae Ceaușescu n-a fost vreodată patriot și n-a iubit neamul din care provenea, ci a făcut totul pentru victoria socialismului la nivel planetar. Cum statele din Africa și Asia erau sărace, conducerea de la București a decis că trebuie să se facă totul pentru finanțarea acestora și au fost dezvoltare relații comerciale care erau complet defavorabile României socialiste. Vietnamul comunist a primit bunuri pentru care n-a plătit în valoare de 58 milioane lei valută în anul 1970 și au fost aduse mărfuri de 0,8 milioane.
Cum statul din Asia de Sud-Est era grav afectat de lungul război cu SUA, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să fie continuat comerțul defavorabil și au plecat bunuri în valoare de 218 milioane de lei valută în 1980. Au fost livrate la schimb numai mărfuri în valoare de 26 milioane de lei valută. Situația a fost identică și la nivelul anului următor. Deoarece România era în criză financiară, statul a renunțat să mai prezinte datele în unitatea de calcul numită leu valută și s-a trecut la leii de pe piața internă. Nici așa nu era bine din punct de vedere economic.
Vietnamul a primit bunuri cu o valoare de 244,9 milioane de lei pentru care n-a plătit. Acestea erau numai cele ce erau definite drept cu destinație civilă și nu includeau loturile de armament și muniții. Vietnamul era un bastion al comunismului în lupta contra capitalismului și trebuia întărit prin sacrificiile impuse poporului român.
Există mulți conservatori în ceea ce privește interpretarea evenimentelor istorice și trei exemple despre Vietnam nu sunt suficiente pentru a demonstra că regimul comunist nu făcea ceva util pentru neamul românesc.
Să mai luăm și alte exemple prezente în Anuarul statistic al Republicii Socialiste România pe anul 1982. Republica Democrată Populară Yemen a primit în 1980 bunuri de 16,4 milioane de lei valută și n-a plătit ceva. Anul următor au fost livrări de 64,6 milioane de lei și istoria s-a repetat. Regimul de la București întreținea un comerț la distanță ce era absolut nerentabil și era normal să apară probleme în economia reală. România se împrumuta cu dobânzi mari și apoi asigura finanțarea unor regimuri politice ce veneau cu aceleași idei de teroare împotriva populațiilor ce nu înțelegeau ce este acela socialism sau comunism.
Statul comunist proceda la dirijarea de fonduri de pe relația cu unele state țări capitaliste spre fabricile ce lucrau pentru sprijinirea revoluției mondiale. Era o muncă birocratică istovitoare și care solicita fonduri. Nu se putea continua mult timp în acest stil. A fost normal să apară datoria externă și astfel populația românească a trebuit să plătească toate nenorocirile hotărâte la București.
Foto sus: Ministrul de interne al Republicii Democratice Populare Yemen, Mohamed Salaeh Mutee’a, primit de Nicolae Ceaușescu, la 31 mai 1972 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 55/1972)