Mortalitatea în România Mare. Peste 55.000 de oameni, uciși de pneumonii în anul 1934

Statul național apărut în anul 1918 a fost asaltat de vecinii agresivi, dar cea mai mare problemă o reprezentau bolile ce atacau pe toate căile organismele umane, agenții patogeni fiind deosebit de interesați să se înmulțească. Autoritățile au investit în sistemul sanitar, dar fondurile au fost insuficiente și medicina încă nu oferea suficiente mijloace de luptă împotriva asasinilor invizibili.

S-a trecut la dotarea spitalelor din mediul urban, dar satele au rămas doar cu unii agenți sanitari ce aveau o pregătire absolut insuficientă. Medicii din mediul rural nu aveau mijloace de transport și se deplasau când puteau sau când doreau prin așezările arondate. Era absolut normal să facă ravagii boli care ar fi fost ușor de combătut prin unele măsuri de igienă și izolare socială.

Statistica pentru anul 1934 aduce date deosebit de interesante, dar există unele șanse să fie imprecisă din cauza pregătirii insuficiente a personalului medical. Cea mai mare mortalitate era provocată de pneumonii prin cele 55.051 de cazuri. Organismele slăbite de hrana insuficientă din timpul posturilor religioase erau o țintă favorită a bacteriilor și a virusurilor, denumirea de pneumonie fiind foarte generală. A doua cauză de mortalitate era și mai gravă. Infecțiile digestive la copiii sub doi ani. Au fost consemnate 39.002 cazuri în anul analizat acum.

Orașul Târgu Mureș avea 38.116 locuitori în anul 1930. România pierdea echivalentul unui oraș în fiecare an și nu natalitatea era o problemă veșnică. Problema statului era să păstreze și să ocrotească locuitorii ce nu aveau o minimă educație sanitară și nici medicamente banale la îndemână. A treia cauză mare de mortalitate infecțioasă era provocată de bacilul tuberculozei 25.992 de cazuri. Mai exista un capitol în care erau amestecate malformațiile cu bolile primei copilării și aici erau înregistrate la grămadă 69.180 de cazuri.

Medicina lupta cu lumea invizibilă și au fost făcute progrese, dar mai era mult până la o victorie deplină a omului asupra morții.