Mitingul aviatic de la Aspern - Triumful lui Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu s-a născut la 6/19 noiembrie 1882, în satul Binținți, județul Hunedoara. La școala primară din satul natal era cunoscut ca foarte inventiv și cu înclinații către tehnică. La terminarea școlii primare, învățătorul Vasile Basarabă îl sfătuiește pe Dumitru Vlaicu: ”să-și dea fiul la școli mai înalte”.

Acesta a urmat sfaturile învățătorului și în toamna anului 1890, îl vom găsi pe Aurel Vlaicu înscris la Colegiul reformat din Orăștie, unde va urma cursurile timp de șase ani. Urmează apoi studii tehnice superioare la Budapesta și Munchen în timpul cărora a realizat proiectul unui avion, iar în anul 1908 este angajat inginer la fabrica de automobile Oppel din Russelheim, scrie Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, pe pagina de Facebook a instituției.

Întors în comuna natală construiește un planor cu care efectuează numeroase zboruri în 1909. În toamna aceluiași an se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I la Arsenalul Armatei.

În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II (foto sus), cu care în 1912 a câștigat premii memorabile la mitingul aerian de la Aspern, Austria: premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înalțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.

Concursul a reunit piloți din 7 țări, printre care și Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii. Ziarul vienez „Neue Freie Presse” publica următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate și curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplătea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”

Felicitărilor și telegramelor primite din țară Vlaicu le-a răspuns: ”Mulțumesc din inimă pentru felicitările și urările voastre. Sunt fericit că aeroplanul meu, construit în țară prin propiile noastre mijloace găsește aici o apreciere generală”.

Cu ocazia împlinirii a 111 ani de la succesul lui Aurel Vlaicu în cadrul concursului de la Viena Muzeul Militar Național ”Regele Ferdinand I” prezintă, pe pagina de Facebook a instituției, una dintre scrisorile acestuia trimisă unui prieten, în care sunt prezentate încercările, eșecurile și reușitele aviatorului din perioada construirii avioanelor Vlaicu I și Vlaicu II.

„Frate George-Spiru

Lacohaina pomernicesco prahovid sburătenia magna cum laude nema parole.

Frate trebue că ai auzit cum iam tăiat am zburat 150m nălțime 20 min 30km maximal rekord. Reclama să ridică la infinit cum e năravul pe aicia dar puțină ispravă. Acum vrea să mă angajeze la arsenal ca șef peste automobile și aeroplane 800 frank. Nu vreu să primesc. – Mașina să ridică la 20 de pași și zbură fără să fie condusă

Am pățit multe întîmplăr extra-furtuno-periculosă, odată căsînd adică cîrmuind tare în jos să fărîmă totă comedia și motorul Gnom sa rupt din mașină și învîrtindusă o luato la fugă sa stricat tot eu am eșit prin pînza aripei și am rîs. Acum am făcuto mai bine și am luato mai încet întîi la un metru apoi la 5 metri așa merjem cam 2 luni. Odată am beut niște cognac și mă am trezit la 60m nălțime și de frică am mers 4 km dar nu știu cum sa asezat cu mine și eu am observat numai cînd tăia helicea în cucuruz, așa că am tăiat o holdă întreagă de cucuruz cu helicea. Soldați de la aerostație mi-a aduso acasă.

Văzînd că cognacul dă putere miam instalat o magazie de cognac și venind comisiunea dela minister zburai dintr,odată perfect și întorsei prachtfall și mă coborîi naintea lor fain. Aceste sunt cele dintîi succese de atunci am zburat de multe ori.

Este aici un aerodrom cu un pilot din Paris și cu un Farman bun. Acesta mia făcut vizit adică cînd zburam au o veni pe sus ca să mă tae dar l-am bătut că l’am întrecut și am zburat deasupra lui. Era un lucru forte frumos, măi tot mă gîndeam că cumva să nu cad. Odată mia explodat motorul pe sus aruncînd focul pe mine și mă am coborît la 450 ca fuljerul dar nimica nu sa întîmplat.

Citește și tu Universul că vei afla totdeauna despre experimente.

Sărut

Vlaicu

Am medalie de aur ca vițălu”

Aurel Vlaicu și-a pierdut viața în urma prăbușirii cu avionul Vlaicu II, în localitatea Bănești, lângă Câmpina, la 31 aug./13 sept. 1913, în timp ce încerca să treacă Carpații. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. La 28 octombrie 1948 a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.