Miracolul de la Dunkerque: Cum au ratat germanii șansa de a provoca o înfrângere decisivă Marii Britanii

„Ne vom pierde practic cei mai buni soldați în următoarele zile – doar dacă nu se ivește vreun miracol care să ne salveze”. Așa se exprima generalul Sir Edmund Ironside, șeful Statului-Major General Imperial pe 25 mai 1940.

Pe 26 mai, ora 18:57, Royal Navy a primit misiunea de declanșare a Operațiunii Dynamo – evacuarea unui număr cât mai mare de trupe din încercuirea de la Dunkerque – inițial sperându-se înapoierea a 45.000 de militari. Cam în același timp, Divizia 10 Blindată a distrus brigada britanică de la Calais și a capturat portul. Tot pe 26 mai, la ora 13:30, la propunerea lui Rundstedt, Hitler a revocat „ordinul de oprire a înaintării” și blindatele au reluat asaltul.

Atacurile diviziilor blindate germane au înregistrat succese pe tot frontul, iar pe 27 mai au fost încercuite alte cinci divizii franceze (40.000 de militari) în punga de la Lille. În partea de est, colapsul armatei belgiene a condus la crearea unei breșe în dispozitivul de apărare al Dunkerque, complicând situația forțelor aliate.

După o scurtă consultare cu aliații săi, regele Leopold III a acceptat termenii capitulării înaintați de Germania, care a intrat în vigoare pe 28 mai, ora 4:00. Atât Churchill, cât și Reynaud au condamnat capitularea regelui Leopold III, însă adevărul era că Belgia a constituit o vulnerabilitate mai mult decât un partener încă din primele momente ale campaniei. Până în ultimele patru zile ale campaniei de 18 zile, majoritatea armatei belgiene a evitat deliberat angajarea în luptă și i-a lăsat pe aliați să lupte pentru teritoriul său. Ineficiența armatei belgiene nu a constituit o surpriză pentru nimeni, fiind rezultatul anilor de subfinanțare și a iluziilor întâlnite la cele mai înalte niveluri.

După colapsul armatei belgiene, germanii au început pregătirile pentru distrugerea forțelor franceze încercuite în Lille. Norocul a surâs un pic francezilor când o patrulă l-a capturat pe generalul Fritz Kühne, comandantul Diviziei 253 Infanterie, și care avea asupra sa documente și hărți cu dispunerea unităților care asediau Lille. Francezii și-au planificat ieșirea din încercuire pe baza materialelor capturate pe 28 mai, însă unităților franceze le lipsea puterea de foc și mobilitatea pentru a reuși să străpungă defensiva germană, iar după trei zile francezii și-au epuizat muniția. Garnizoana a capitulat pe 1 iunie, când Operațiunea Dynamo se afla în plină desfășurare. În mod surprinzător, germanii le-au permis francezilor o ultimă defilare, cu armele fără muniție, înainte de captivitate.

În dimineața de 28 mai, Divizia 6 Blindată a executat un atac frontal asupra orașului Cassell, apărat de două batalioane britanice, întărite cu tunuri AT, respins cu pierderi grele. În timpul luptelor din partea de vest a pungii de la Dunkerque, trupele Waffen SS au comis crime de război prin executarea a 97 de prizonieri britanici la La Paradis, pe 27 mai, și a altor 80 la Wormhoudt, pe 28 mai.

Germanii continuau să reducă punga de la Dunkerque, însă OKH a ordonat retragerea majorității diviziilor blindate pentru refacerea capacității de luptă în vederea pregătirii fazei următoare a campaniei – Fall Rot. Forțele terestre germane se bazau pe Luftwaffe pentru a distruge forțele încercuite la Dunkerque, pentru a-și pregăti cele mai bune unități pentru noua ofensivă. Francezii au respins atacurile germane asupra perimetrului din zilele de 1-2 iunie.

Fără sprijinul RAF, Operațiunea Dynamo ar fi eșuat lamentabil. Aviația britanică a efectuat peste 1.700 de ieșiri-avion deasupra Dunkerque în perioada 27 mai – 2 iunie, pierzând 106 avioane, dintre care 48 Spitfire, 49 Hurricane și nouă bombardiere. Din cele 861 de vase implicate în evacuarea trupelor au fost scufundate 262, inclusiv nouă distrugătoare (13 după alte surse), iar zeci de vase au fost avariate. Fără îndoială, RAF a prevenit un masacru maritim. La rândul său, Luftwaffe a efectuat peste 3.800 de ieșiri-avion, pierzând 92 de avioane (29 Me-109), la Dunkerque înregistrându-se prima confruntare dintre Me-109 E și Spitfire.

După cum se știe, în urma Operațiunii Dynamo au fost evacuați 340.000 (sau 350.000) de militari aliați din perimetrul de la Dunkerque până în seara 3/4 iunie. În dimineața de 4 iunie, Divizia 18 Infanterie a intrat în Dunkerque și a capturat 40.000 de militari francezi. Deși cea mai mare parte din BEF a fost salvată, toată tehnica de luptă a fost pierdută, adică 63.000 de vehicule, 475 de tancuri și 2.400 piese de artilerie.

La sfârșitul lunii mai, era evident că armata franceză și-a pierdut cele mai bune divizii, iar BEF sau RAF nu vor mai juca un rol major în operațiunile ulterioare. „Evacuarea de la Dunkerque a marcat sfârșitul strategiei franceze de a lupta într-o coaliție”, remarcă istoricul american dr. Robert Forczyk.

Dunkerque și cursul războiului

„Dacă BEF ar fi fost distrus în nordul Franței, este dificil de apreciat cum ar fi reușit Marea Britanie să continue războiul; și cu Marea Britanie scoasă din luptă, este și mai dificil de apreciat ce combinație de circumstanțe ar fi apropiat America și Rusia lui Stalin pentru a-l combate pe Hitler”, remarca istoricul britanic Alistair Horne.

Străpungerea frontului de la Sedan a surprins armata franceză, însă la Dunkerque germanii au avut șansa de a provoca o înfrângere decisivă Marii Britanii, o putere insulară care până atunci fusese considerată invincibilă doar pentru că nu fusese niciodată invadată. Pentru Hitler, capturarea BEF ar fi însemnat un succes, fără îndoială, cu toate că dorea un acord cu Marea Britanie și ar fi oferit o pace onorabilă adversarului său.

Deși Churchill a subliniat după capitularea Franței că ar fi continuat războiul în orice situație, chiar dacă BEF ar fi fost capturat, întrebarea este câte zile ar mai fi rezistat acel guvern după un dezastru la Dunkerque. După un astfel de dezastru, amenințarea unei invazii a insulelor britanice, rămase fără unitățile active, și exista poate posibilitatea ca cel puțin o parte din conducerea britanică să încerce terminarea războiului.

Însă pe termen lung existau și alte consecințe dezastruoase, după cum observa Norman Gelb: „Pentru Uniunea Sovietică, consecințele ar fi fost cu siguranță sumbre. Bătălia Angliei... nu ar mai fi avut loc. În timpul acestei bătălii istorice, care a fost declanșată la șase săptămâni de la încheierea Operațiunii Dynamo, Luftwaffe a pierdut 1.882 de avioane, precum și un număr mare de piloți experimentați și membri ai echipajelor. Dacă aceștia nu erau pierduți, Hitler ar fi dispus de o forță aeriană de două ori mai mare decât a avut în realitate când a lansat blitzkriegul împotriva Uniunii Sovietice, în luna iunie a anului următor. În plus, ar fi dispus de încă 40 de divizii împotriva Rusiei, care ar fi fost utilizate pentru apărarea Zidului Atlanticului, în Europa sau în luptele împotriva britanicilor în Egiptul de Vest sau Libia. Chiar și fără aceste divizii și avioane, armata germană a capturat trei milioane de prizonieri sovietici în timpul primelor patru luni ale invaziei sale din Rusia... Moscova ar fi căzut, Leningradul de asemenea”.

Dacă Wehrmachtul lui Hitler, fără „miracolul de la Dunkerque” – cum îl apreciază unii autori – ar fi învins în final armatele sovietice într-un alt fel de blitzkrieg este greu de estimat, fiind de domeniul speculațiilor. Însă concluzia firească nu poate fi alta decât că „ordinul de oprire a înaintării” din fața Dunkerque a constituit una dintre greșelile majore ale războiului. În opinia lui Erich von Manstein  „... Dunkerque a reprezentat una dintre cele mai dezastruoase greșeli comise de Hitler. L-a împiedicat să încerce invadarea Marii Britanii și le-a permis ulterior britanicilor să lupte în Africa și Italia”.

Greșeala din 24 mai 1940 a diminuat considerabil succesul „Loviturii de seceră” imaginate de Manstein. Evacuarea BEF a retrogradat victoria strategică, dorită de Manstein, în doar o victorie operativă obișnuită. Și în acest mod, campania din vest a devenit una din multele „victorii pierdute”, dacă este să ne luăm după titlul memoriilor lui Manstein.

Descoperă secretele Bătăliei pentru Franța din primăvara anului 1940, în numărul 54 al revistei „Historia Special” (revista:special/54), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie – 25 iunie 2026, și în format digital pe paydemic.com.

_{Foto sus: Evacuarea forţelor aliate de pe plajele din Dunkerque (© Getty Images)}