Minciuni sovietice despre lipsa de pregătire a lui Stalin în iunie 1941

Cărțile de istorie conțin multe date despre modul în care Wehrmachtul a reușit să realizeze concentrarea trupelor și apoi să declanșeze un atac prin surprindere împotriva unei Uniuni Sovietice nepregătite și pentru că Iosif Stalin avea încredere în cuvintele lui Hitler și n-a luat măsuri de dezvoltare a producției de armament și de organizare a apărării. A fost normal ca temutele Panzere să calce totul în șenile până la porțile Moscovei.

Astfel de lucrări științifice nu fac decât să demonstreze lipsa de interes pentru documentare serioasă, sistematică, sau chiar nemernicia celor ce vor să scrie pe placul unor centre de putere și au curajul să-l facă slab pregătit pe temutul dictator de la Kremlin. Este ciudat că se poate scrie astfel despre sinistrul personaj, dar pentru fapte mai mărunte se vizitează gratuit fostele temnițe ce sunt denumite acum colonii penitenciare. Realitatea este că partea sovietică a făcut pregătiri militare uimitoare prin amploare și nici măcar renumiții germani n-au putut să strângă astfel de cantități de muniții și armament.

Istoricii ruși au reușit să publice o hartă cu amplasamentele diviziilor sovietice la 22 iunie 1941 și datele sunt deosebit de interesante. Exista Divizia 22 de tancuri în zona Brest-Litovsk și pozițiile acesteia au fost vizibile pentru observatorii de artilerie ce aveau lunete puternice. Nu se poate realiza o camuflare perfectă și se pare că nici n-a fost dorită în mod real de către generalii sovietici. Mai la sud, aproape de localitatea Dubienk, se afla Divizia 41 de tancuri și era tot în prima linie, acoperită de patrulele grănicerilor ce țineau de temutul NKVD. Tancul este prin proiectare o mașină ofensivă, destinată să străpungă liniile inamice prin strivirea apărătorilor cu șenilele atunci când au scăpat de focul mitralierelor și al tunurilor. O mare unitate de blindate nu poate să fie folosită în defensivă, ci trebuie oricum să se miște înainte.

Iosif Stalin nu avea în iunie 1941 planuri de apărare a frontierei și n-au fost realizate sisteme complexe cu câmpuri de mine și fortificații de campanie, ceva stil Kursk de mai târziu. Existau specialiști foarte buni în astfel de activități, dar aceștia predau informații despre cum se poate străpunge o linie întărită. Cum germanii au plecat primii la asalt, forțele sovietice au fost luate pe nepregătite pentru o astfel de situație și o armată reacționează cu întârziere la neprevăzut deoarece este vorba de coordonarea diferitelor arme și a marilor unități risipite pe spații vaste. Comandamentul sovietic n-a mai făcut față misiunilor complexe și așa se explică prăbușirea rezistenței din iunie 1941. Iosif Stalin s-a pregătit pentru cucerirea Europei și a mizat totul pe o singură carte. Toate calculele i-au fost date peste cap de acțiunea rapidă lui Hitler.

Istoricii conservatori și publicul obișnuit cu informațiile inoculate de scriitori mai puțin interesați de adevăr vor spune că numai două divizii de tancuri nu erau o dovadă de pregătire, chiar dacă Divizia 41 de tancuri avea în structură 415 mașini blindate, ceea ce echivala cu două cele mai dotate unități din structura Wehrmachtului. Să presupunem că totuși erau puține, dar se pune întrebarea ce rol puteau să aibă în prima linie unde riscau să fie flancate și încercuite. O astfel de formațiune militară se dispune ceva mai în spatele frontului pentru a putea ataca acolo unde apărarea inamicului este subțire sau acolo unde se ivea o breșă în propriile linii. Totuși, Stalin a gândit practic și știa că mașinile militare consumă mult combustibil în condiții de teren dificil și era bine să fie cât mai aproape de frontieră și astfel să pătrundă mai adânc în dispozitivul inamic.

Dacă nici aceste interpretări n-au fost suficiente pentru schimbarea punctului de vedere, se poate trece la studierea dispozitivului diviziilor de cavalerie. Exista în structura Armatei Roșii Divizia 6 cavalerie și aceasta poate să pară ceva anacronic pe câmpul de luptă. Se știe câte glume au fost făcute pe seama călăreților polonezi care ar fi atacat tancurile germane cu lănci în anul 1939. Generalii sovietici aveau însă o altă părere, cavaleria având o mobilitate bună prin păduri și teren greu. În plus, regimentele călare aveau atașate unități de tancuri ce puteau astfel amplifica puterea de foc. Divizia 6 cavalerie a fost amplasată chiar pe frontieră în cel mai avansat punct al intrândului de la Bialystok și avea în față trupele risipite ale Diviziei 87 infanterie. O situație interesantă era și la sud de Leova în RSS Moldovenească. Divizia 9 cavalerie se afla lipită de Prut și avea în spate Divizia 5 cavalerie. Se afla în regiune și Divizia 150 infanterie ce dispunea de mai mult armament greu. Era un corp mobil care putea oricând să primească sprijin și apoi să fie depășit de tancurile, 114 la număr, din Divizia 44 de tancuri. Mai exista în regiune Divizia 47 de tancuri, mai modest dotată cu mașini de luptă, și Divizia 218 motorizată, care avea în structură 105 tancuri.

Partea sovietică a avut un dispozitiv perfect pentru atac, dar ofensiva germană a distrus tot ceea ce plănuise Stalin încă din 1924 și așa se explică și marea ură pe naziști ce este încă promovată de Moscova.

_{Foto sus: Mil.ru}