Marea Criză Economică: Producția de materiale de construcție în România anului 1931

Fenomenul de recesiune a pornit din SUA anului 1929 și a afectat întreaga planetă până-n 1939, rezolvarea găsită de oameni fiind un nou război. Cei care au analizat evenimentele deceniului au scris în cele mai întunecate nuanțe și această imagine de nenorocire generalizată a rămas drept adevăr științific și oamenii preferă să repete tezele vechi și să caute chiar noi aspecte negative și senzaționale pentru a face praf ceea ce au realizat înaintașii.

Anuarele statistice ale României vin să demonstreze că s-a procedat la o mare mistificare la nivel mondial și că situația economică a fost complet diferită. România Mare cunoștea un progres accelerat și o dovadă în acest sens stau datele despre producția de materiale de construcție realizată în cariere și atunci mijloacele de exploatare a resurselor erau mai mult decât modeste din punct de vedere al motorizării.

Anul 1931 a însemnat extragerea a 275.924 metri cubi de argilă necesară pentru realizarea de cărămizi și țigle. Se construia mult și produsele ceramice erau esențiale pentru ridicarea de pereți sau acoperirea clădirilor cu un material izolant și rezistent. Cărămizile erau fixate și apoi protejate cu ajutorul mortarului realizat din 115.903 mc de nisip, material extras din albia râurilor pentru că avea exact granulația dorită de constructori.

Începea să fie mult mai interesant pentru antreprenori pietrișul necesar realizării betonului și trenurile au transportat 233.042 mc de material pentru ridicarea de imobile din ce în ce mai rezistente și mai înalte. Palatul Telefoanelor din București urma să treacă de 50 de metri și cărămida nu mai era capabilă să susțină masa sporită a etajelor superioare.

Necesarul de piatră era mereu în creștere și calcarul era în centrul atenției deoarece putea să fie transformat în var pentru realizarea mortarului. Numai în anul 1931 au fost trimise spre cuptoare volume ce însumau 113.404 mc. Era o afacere grea prin cantitățile folosite de materie primă și de combustibil. Calcarul era o piatră ce se putea prelucra relativ ușor în raport cu alte roci și au fost trimise spre orașe volume ce ajungeau la 276.351 mc.

Cererea era completată cu 131.124 mc de granit, o rocă mai rezistentă și mai frumoasă prin anumite colorații. Cei cu dare de mână puteau să folosească marmură și 5.344 mc au plecat spre clienți. Chiar dacă era mult mai puțină în raport cu granitul, era de peste patru ori mai scumpă. Era o adevărată regină a rocilor.

Se înregistra o exploatare intensivă a materialelor de construcție pentru a realiza clădiri guvernamentale, industriale sau de locuit de mari dimensiuni și nu era vreo vorbă să înceteze munca în domeniul construcțiilor, așa cum afirmă cea mai mare enciclopedie virtuală la nivelul lunii noiembrie 2024 în toate limbile de circulație internațională.

Adevărul este că în epoca de recesiune se reușea o adevărată mutare a munților spre centrele urbane și apăreau înălțimi artificiale sub forma blocurilor, cele mai impozante fiind cele din SUA. România Mare nu putea să facă excepție de la regulă și clădirile construite pe verticală își făceau apariția începând din București. Transformarea era vizibilă, dar locuitorii erau prea obișnuiți cu orașele pentru a mai scrie că au fost modificate și nici n-au făcut legătura cu criza economică.

_{Foto sus:  Expoziție de materiale de construcții organizată la Cluj în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}