Ion Antonescu: „Presa e colaboratoarea zilnică a Guvernului”
Universul și Curentul din 21 februarie 1941 publică documentul oficial intitulat: DIRECTIVELE DATE PRESEI DE D. GENERAL ION ANTONESCU.
E un Document înaintat spre publicare presei pe 19 februarie 1941, la întîlnirea Conducătorului cu directorii marilor ziare bucureștene. Folosirea persoanei a treia nu trebuie să ne inducă în eroare. Textul e semnat de General, numai că el folosește, cînd vorbește despre el persoana a treia, pentru a evita arogantul Eu:
„În statul actual, toate mijloacele de răspîndire a ideilor și știrilor sînt controlate şi dirijate. Aceasta nu însemnează sugrumarea libertăţii de gîndire, ci îndrumarea ei în folosul exclusiv al naţiunii şi al statului. Generalul Antonescu e pentru libertatea disciplinată în marginile ordinei constructive, dar osîndeşte libertatea desordonată care duce la desorientarea spritului public şi la anarhie.
Presa e colaboratoarea zilnică a Guvernului. Ea tălmăceşte ideile călăuzitoare în cadrul statului şi în scopul întăririi lui. Rolul censurii este acela de a pune de acord cuvîntul scris sau rostit cu directivele oficiale. Cînd va exista o desăvîrşită armonie între presă şi stat, censura va deveni inutilă.
După marile lovituri îndurate, România trece azi prin perioada de reconstrucție totală de jos în sus, de la ţăran şi muncitorime, care vor alcătui temelia sănătoasă a noii aşezări politice şi sociale. Nimănui nu-i este îngăduit să uite acest adevăr. A trecut vremea ziarului de speculă a svonului, a intrigei şi a senzaţionalului. Generalul Antonescu nu admite atacul nedrept, injuria şi şantajul. Presa nu poate moraliza dacă ea însăşi nu e morală şi conştientă de demnitatea pe care o are în viaţa statului. A critica nu însemnează a degrada, ci a semnala lipsurile pentru a putea construi şi îndrepta. Critica de natură constructivă e nu numai îngăduită, dar dorită de guvern. Se recomandă tonul înalt, care înnobilează sufletele, seriozitatea judecăţii în discutarea problemelor, cuvîntul înflăcărat în mărturisirea iubirii de ţară şi de aşezămintele ei.
După sfîşierile dintre noi, lozinca ceasului de faţă e înfrăţirea tuturor pentru a înfrunta destinul vrăjmaş şi a recuceri ţării prestigiul ştirbit. Nu e în intenţia generalului Antonescu să creeze un partid, ci un regim politic unanim acceptat, la care să participe toate forţele constructive ale naţiunii. Vechile partide s-au prăbuşit prin greşelile lor. E zadarnic orice atac împotriva persoanelor care le-au reprezentat. Cine a comis fărădelegi e responsabil în faţa justiţiei. Generalul Antonescu a instituit epoca sancţiunilor legale, pe care le-a dorit două decenii acest popor însetat de dreptate.
Tot astfel, în ce priveşte pe legionari, generalul Antonescu nu este astăzi împotriva lor pentru faptul că sunt legionari. Nu trebuie repetată greșeala trecutelor regimuri de tiranie, care distrugeau pe om pentru că avea o credinţă cinstită, în acord cu ţelurile supreme ale patriei. Ceea ce nu tolerează însă conducătorul Statului e deslănțuirea instinctelor barbare, care a compromis o idee şi o speranţă naţională, precum şi amestecul diabolic al forţelor care au lucrat din umbră, speculînd naivitatea tineretului şi aţîţînd pe mulţi, fără ca ei să-şi dea seama, împotriva propriei lor patrii şi împotriva lor înşiși. Deci, sancţiuni aspre împotriva rebelilor, dar grijă părintească pentru legionarii oneşti.
Pînă cînd noua aşezare a politicei interne va fi definitiv cristalizată, orientarea generală este aceea a naționalismului integral, care cere solidaritatea românească unanimă şi atenţie încordată asupra problemelor sociale, ce trebuiesc soluţionate. Rolul presei este acela de a înflăcăra inimile pentru credinţa strămoşească, pentru iubirea patriei şi a Tronului pentru ideile constructive ale conducătorului. Nu adulaţi persoana generalului Antonescu, ci generalizaţi truda pe care el o aduce ofrandă ţării noastre.”