Generalul Nicolae Dăscălescu, acuzat de „crime de război“ pe frontul antisovietic

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în loc să fie înaintat în grad drept general de armată, Nicolae Dăscălescu va fi înlocuit de la comanda Armatei 4 și pensionat forțat. Motivul? Refuzul de a colabora cu Serviciul pentru Educație, Cultură și Propagandă, serviciu introdus în structurile armatei de comuniști pentru a promova ideologia marxistă.

Dăscălescu se va întoarce în patrie doar cu lădița lui de obiecte personale, nefiind primit de nimeni, iar trupele sale vor mărșălui în data de 9 iunie la Brno, Cehoslovacia, respectiv pe sub Arcul de Triumf din București fără comandantul lor, care fusese practic înlăturat din armată.

Se va întoarce în satul natal, la Căciulești, în casa părintească, și, alături de singurul frate rămas, își va câștiga existența din munca pământului. Avea 61 de ani. Dar, chiar și așa, noul regim nu îl va lăsa în pace, fiind anchetat penal în două dosare, calomniat și acuzat de „crime de război”.

În intervalul noiembrie 1945-martie 1946, Nicolae Dăscălescu va fi audiat de către Tribunalul Poporului pentru „crime de război” pe frontul antisovietic. Generalul se va apăra în fața instanței, susținând că „este adus în judecată pentru crimă de război, fără măcar o cercetare, ca primă și foarte grea sentință”.

Despre aceasta relatează și profesorul Constantin Tomescu: „La Sibiu primesc scrisoare de la avocatul Sebastian Teodorescu [fost primar al Chișinăului], că în ziua de... se judecă generalul Dăscălescu la tribunalul suprem. M-am prezentat ca martor în apărarea lui. Ce i se imputa? Dăscălescu comandase mari unități militare pe Frontul de Est. Și sovieticii îl scrisese în cartea neagră”. În luna septembrie 1946, i se pune sub sechestru averea.

Sistarea pensiei, cotele exagerate

În ședința din 30 septembrie, Curtea de Apel București constată nevinovăția generalului și decide achitarea, respectiv ridicarea sechestrului averii. Ironia situației este că, în același an, pe când era acuzat și anchetat pentru „crime de război”, generalul primește o adresă de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, care-l informa că Direcția Bunurilor și Proprietăților Statului aprobase împroprietărirea lui cu un lot de 5 ha în calitatea sa de cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.

Acțiunile noilor autorități împotriva generalului Dăscălescu vor continua și în anii următori. Astfel, una dintre cele două case din lemn din Piatra-Neamț, unde locuiau două nepoate ale generalului, a fost naționalizată. De asemenea, Primăria Căciulești întocmea la 6 octombrie 1948 un proces-verbal prin care „producătorul, generalul Dăscălescu, cu o suprafață arabilă de 7,92 hectare, [are] obligațiunea de a preda din recolta anului 1948 următoarele cantități: 165 kg porumb, 208 kg cartofi”, în ciuda secetei care afectase producția agricolă din acel an și în condițiile în care în luna următoare (noiembrie 1948) „i se sistează pensia, fiind considerat «chiabur», urmând a fi șters din registrele de pensionari”.

Într-un memoriu adresat președintelui Tribunalului Raion Piatra-Neamț – după ieșirea din închisoare – generalul Dăscălescu se apără împotriva acuzațiilor ce i se aduc, de „sabotaj agricol”, dovedind că e hărțuit prin cote exagerate: „Sunt impus pe nedrept la cota de ovăz și floarea-soarelui, nu mi s-a dat semințe și n-am nici bani să le cumpăr. Sunt impus pe nedrept la cota de ceapă care nu este în plan. Mi s-a scăzut din cotele anului cele 600 kg grâu și 200 kg orz pe care statul le-a reținut mai mult ca în anul 1950”.

Închis la Jilava

Potrivit unei decizii din 5 noiembrie 1951, cazul în care era acuzat de „crime de război” – cunoscut sub numele de Ordonanța nr. 9 – a fost redeschis, fiind anulată decizia din octombrie 1946 prin care Nicolae Dăscălescu era achitat. Astfel, în data de 21 noiembrie va fi ridicat de acasă și închis la Penitenciarul Jilava, unde „este anchetat, sub tortură, de Securitate”.

Conform fișei matricole penale, întocmită în data de 23 noiembrie 1951, cu număr matricol 1721, aflăm următoarele despre generalul Dăscălescu: „Ocupația: în prezent agricultor, în trecut general; Averea deținută: 7 ha pământ arabil; Apartenența politică: în prezent nu face politică, în trecut idem; pentru fapt: Crimă de război; Descrierea pe scurt a faptului: a dat dispozițiuni excesive cu ocazia aplicării legilor de război”.

După trei ani de detenție, a fost trimis în judecată la Tribunalul Capitalei, fiind considerat „stâlp de bază al regimului fascist-antonescian, element profund dușmănos Uniunii Sovietice, călăuzit de o ură de moarte împotriva cetățenilor sovietici și evrei”. Concomitent era anchetat într-un alt dosar, acuzat de „sabotaj agricol”, care se judeca la Piatra-Neamț.

Contextul politic al eliberării

În baza Decretului 421/1955 s-a dispus eliberarea generalului Nicolae Dăscălescu și încetarea urmăririi sale penale, decizie luată înaintea judecării procesului. Eliberarea va avea loc în ziua de 8 octombrie 1955.

Conform mărturiei lui Grigore Caraza, eliberarea generalului Dăscălescu ar fi avut loc în următorul context politic: „În anul 1950, Gheorghe Gheorghiu-Dej a mers la Praga, unde secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac [Klement Gottwald] l-a întrebat de soarta generalului Dăscălescu, cerându-l ca specialist pentru instruirea armatei cehoslovace”.

Mergând după această vizită la Moscova, în cadrul convorbirilor cu Stalin, conducătorul sovietic îl va întreba pe Dej despre soarta aceluiași general. Înapoi la București, Dej se va interesa de generalul Dăscălescu.

Astfel, „într-o celulă a închisorii Jilava, un gardian întrebă care este generalul Dăscălescu. Spălat, bărbierit și îmbrăcat, generalul Dăscălescu a fost dus cu o mașină la Gheorghiu-Dej. Au urmat mai multe întrebări, după care i s-a spus că este liber, fiind condus până în stradă”.

Acest text este un fragment din articolul „Pe nedrept uitat. Generalul Nicolae Dăscălescu”, publicat în numărul 270 al revistei „Historia” (revista:270), disponibil în format digital pe platforma paydemic.

Foto sus: Locotenent-colonelul Nicolae Dăscălescu, în 1923 (stânga); generalul Nicolae Dăscălescu, la ieșirea din Penitenciarul Jilava, în 1955 (dreapta)