Fortificaţiile medievale dispărute din zona oraşului Roman

Zona oraşului Roman (Neamț) este locul unde două cetăţi au fost construite de domnii Moldovei, dar niciuna dintre ele nu mai există în prezent, contextele istorice din veacuri trecute spunându-şi cuvântul.

Prima atestare documentară a Cetăţii Vechi a Romanului (Neamț) este Uricul din 30 martie 1392, hrisov de danie către un dregător, Ionaş Viteazul, în care se menţionează: „S-a scris cartea în anul şase mii nouă sute deplin, luna martie în 30 zile, în cetatea noastră, a lui Roman voievod“.

Se bănuieşte că fortificaţia datează din timpul lui Petru I Muşat. Acesta a condus ţinutul Moldovei între anii 1375 şi 1391, construind burgul spre sfârşitul domniei sale. Istoria cetăţii se leagă apoi de numele lui Roman Vodă (1391-1394), care a avut reşedinţa aici în timpul când a condus Ţara de Jos a Moldovei ca voievod asociat la domnie şi care avea să dea numele acestui oraş din judeţul Neamţ.

De altfel, primele menţiuni despre aşezarea Romanului au fost descoperite în Letopiseţul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 şi în Cronica lui Nestor. Fortificaţia, deşi nu era una impunătoare şi de foarte mari dimensiuni, avea rolul de a consolida autoritatea statului feudal al Moldovei şi să asigure securitatea comerţului pe văile Siretului şi Moldovei.

„Din punct de vedere arhitectural, cetatea a fost construită sub forma unei potcoave, pe principiul palisadelor din bârne de lemn şi pământ. Acestea erau protejate la exterior printr-un val de pământ şi un şanţ de apărare, care se întindea până la apa Moldovei. Palisadele erau formate din bordeie cu pereţii exteriori întăriţi, astfel încât apărătorii, adăpostiţi în aceste locuinţe, să fie mereu la post“. Aşa este descrisă fortificaţia pe „MonumenteNeamţ.ro“, ea mai fiind numită Cetatea Muşatină a Romanului sau Cetatea de Pământ.

În epoca medievală, dar şi după, micul orăşel a fost unul cosmopolit datorită prezenţei mai multor grupuri etnice, români, armeni, greci, lipoveni sau evrei, pe ce-i din urmă chiar Roman I scutindu-i de serviciul militar, plătind în schimb un bir.

Rolul important al aşezării este certificat şi de existenţa unei arhiepiscopii, care a avut şi rol de mitropolie a Romanului şi a Ţării de Jos a Moldovei. Din păcate, nu sunt documente certe care să ateste data întemeierii arhiepiscopiei, dar istoricii consideră că aceasta a fost înfiinţată în perioada 1408-1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

Smerodava, distrusă din ordinul unui vizir turc

Cetatea şi-a încetat existenţa în secolul al XV-lea, se pare că pe la 1410, tot în timpul lui Alexandru cel Bun, fiind abandonată deoarece măsurile adoptate voievod pentru întărirea „frontierelor“ Moldovei au făcut inutilă prezenţa acestei fortificaţii în zona respectivă. Pe locul cetăţii s-a extins apoi Arhiepiscopia Romanului, iar în perioada comunistă, în zona ei a fost contruită o grădină zoo.

În perioada medievală, rolul său a fost preluat ceva mai târziu de Cetatea Nouă a Romanului, singura construită integral de către Ştefan cel Mare, la Gâdinţi, într-un loc de la confluenţa râurilor Moldova şi Siret, foarte aproape de actualul oraş. Din fortăreaţa, care în documente este denumită Smerodava şi Smederovo, nu a mai rămas aproape nimic.

Doar nişte mici fragmente de ziduri din piatră şi cărămizi năpădite de bălăriile de pe un câmp mai atestă că acolo a fost o cetate. A fost ridicată, începând cu anul 1466, din porunca voievodului, care s-a preocupat îndelung de cetăţile din punctele cheie ale Moldovei, dat fiind contextul pericolului reprezentat de polonezi, nenumăratele invaziile tătare din Est şi mai ales de Imperiul Otoman.

Turcii erau principala forţă la sud de Dunăre după cucerirea Constatinopolului, ameninţând teritoriile româneşti. Cetatea a fost zidită pe un teren atipic, nu pe vreo culme înaltă sau pinten de stâncă. Însă, avantajul era dat de faptul că avea şanţuri de apărare succesive, care puteau fi inundate prin devierea Siretului. Plus că zidurile înalte şi de vreo patru metri grosime erau din piatră.

„Din cauza solului nisipos, la baza cetăţii s-a construit o reţea de bârne din lemn fixate cu stâlpi. În timpul comunismului, din cauză că se afla în apropierea unei mari unităţi militare, nu s-a dorit renovarea şi punerea acesteia în circuitul turistic şi cultural. În prezent, este într-o continuă degradare, din ea mai rămânând doar câteva movile din pământ şi piatră“, se menţionează tot pe MonumenteNeamţ.ro.

Se mai spune că cetatea a suferit avarii, dar nu majore, în timpul campaniei din 1476, condusă de sultanul Mahomed al II-lea.

Sfârşitului Smederovei avea să vină în 1675, când a fost distrusă nu în timpul unor confruntări, ci din raţiuni ale otomanilor, care nu doreau puncte de rezistenţă fortificate în Moldova. Ordinul unui vizir turc a  fost pus în aplicare de către domnul Dumitraşcu Cantacuzino.

_{Sursa: adevarul.ro}