Dobrogea, la finalul Primului Război Mondial

La scurt timp după ce a trecut Dunărea, în fruntea unor trupe aliate, generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze, adresa, în noiembrie 1918, o proclamație către locuitorii dobrogeni, relatează Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.

„Consiliul interaliat a decis ca administrațiunea bulgărească în Dobrogea să fie înlocuită prin administrațiunea românească sub protecția și controlul trupelor Aliate. Această schimbare de administrație trebuie să se facă în liniște. Toți locuitorii dobrogeni refugiați în Muntenia și în Moldova sunt autorizați a se întoarce în satele lor și a-și relua în posesiune proprietățile. Aceasta însă numai patru zile după instalarea administrației române, adică:

În județul Tulcea din ziua de 29 Noiembrie (18 Decembrie);

În județul Constanța din ziua de 4/17 Decembrie;

În județul Durostor (Silistra) din ziua de 9/22 Decembrie;

În județul Caliacra din ziua de 14/27 Decembrie.

Nici un locuitor, oricare ar fi naționalitatea căreia aparține, nu trebuie să fie supărat sau jignit în drepturile sale. Trupele franco-engleze nu vor tolera nici un fel de agitațiune, ori de unde ar veni ea și o vor reprima cu ultima energie” (sursa: Serviciul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale, Prefectura jud. Tulcea, Administrativ, dosar 100/1919)

Vezi și:

Academicianul Horia Hulubei, pilot militar pregătit în Franța, la recomandarea generalului Berthelot

Războiul generalului Berthelot, înainte de misiunea în România

Sosirea Misiunii Militare Franceze la București

Podul de la Cernavodă, la un pas de a fi distrus de români în timpul Primului Război Mondial

Inaugurat în 1895, podul de la Cernavodă, proiectat și construit de Anghel Saligny, a fost acea vreme cel mai lung din Europa. Podul a asigurat multă vreme legătura feroviară între București și Constanța, principalul port românesc de la Marea Neagră. Acest pod de o importanță vitală pentru transportul feroviar în România a fost la un pas să fie aruncat în aer în timpul Primului Război Mondial, chiar la inițiativa unui general român.

În toamna anului 1916, după înfrângerea în bătălia de la Turtucaia (1-6 septembrie 1916), situația României s-a înrăutățit semnificativ. Trupele Puterilor Centrale au înaintat rapid în Dobrogea, ocupând o mare pare a provinciei. Podul de la Cernavodă a devenit un obiectiv vital pentru apărarea României. Dacă Puterile Centrale puteau să captureze podul, aveau un acces facil spre București.

Averescu: „Sunt de părere să sară în aer generalul, podul nu”

La Casa Regală ajung zvonuri care spun că Podul de la Cernavodă a fost aruncat în aer chiar de trupele române în retragere. Regina Maria nota în jurnalul ei, la 10 octombrie 1916:

„[...] Dobrogea e aproape pierdută, Constanța a fost luată, oamenii noștri au aruncat în aer cu mâinile lor podul mare - podul atât de drag unchiului, care-i încălzea inima, podul în fața căruia rămânea în extaz mătușa când călătoream pe Dunăre. Nu știu cât de mari au fost pierderile, dar situația este gravă și din nou se vorbește de evacuare“.

Informația era însă eronată. Au existat planuri de distrugere a podului, însă acestea au fost împiedicate de generalul Alexandru Averescu, proaspăt numit (la 26 septembrie 1916) în funcția de comandant al Armatei a II-a, de pe frontul de sud. Generalul Alexandru Socec, în acel moment comandant al Diviziei 2 Infanterie, ulterior degradat și condamnat la închisoare de Tribunalul Militar pentru că și-a părăsit postul în timpul bătăliei pentru București, i-a cerut permisiunea lui Averescu să arunce în aer podul de la Cernavodă. Rezoluția scrisă de Averescu pe cererea lui Socec a fost antologică: „Sunt de părere să sară în aer generalul, podul nu”.

În acele momente dominate de confuzie, opinia publică de la București nu cunoștea situația podului. La 12 octombrie, scriitorul și omul politic Vasile Th. Cancicov, nota în jurnalul său:

„Pierderea Constanței a atras imediat pierderea Medgidiei și a Cernavodei. Și militărește, și economicește, și politicește, pierderea e incomensurabilă. Până în acest moment nu se cunoaște soarta podului de la Cernavodă“.

Distrugerea podului de peste brațul Borcea

Intervenția fermă a generalului Averescu a salvat de la distrugere bijuteria inginerului Anghel Saligny, însă înaintarea trupelor Puterilor Centrale peste Dunăre trebuia oprită. În acest scop a fost luată decizia de a distruge podul secundar, respectiv tronsonul care traversa brațul Borcea, care a fost minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea trupelor germano-bulgare. Podul de peste brațul Borcea a fost reconstruit în 1921.