Dacă oamenii devin mai inteligenți, de ce ni se micșorează creierul?

În ultimele două decenii, unele studii au descoperit o tendință de micșorare a creierelor umane. Totuși, există și dovezi că scorurile testelor de inteligență (IQ) au crescut în ultimul secol.

Dar este posibil să devenim mai inteligenți în ciuda micșorării creierului? Publicația Live Science a contactat mai mulți experți pentru a afla răspunsul.

În primul rând, este important să rețineți că o dimensiune mai mare a creierului nu înseamnă neapărat o inteligență mai mare, a declarat Jeremy DeSilva, profesor de antropologie la Dartmouth College. Dimensiunea creierului „este doar slab legată de măsurile de inteligență la om. Creierul lui Albert Einstein, de exemplu, era destul de mic, și el a fost Einstein!”, a declarat DeSilva pentru Live Science într-un e-mail.

În cazul lui Einstein, se pare că modelele extraordinare de pliere din mai multe regiuni ale creierului său pot explica parțial geniul său. Deși există unele dezbateri pe această temă, studiile arătând că există puțină sau chiar nicio legătură între inteligența noastră și dimensiunea creierului la oameni.

S-au micșorat creierele umane?

Nu toți oamenii de știință sunt de acord că creierele umane au devenit mai mici. Totuși, mulți dintre experții cu care s-a discutat au spus că există dovezi privind această micșorare în timp.

„Cercetările mele indică faptul că dimensiunea creierului uman a scăzut pe parcursul întregului Holocen cu aproximativ 10% din volum, adică în medie cu aproximativ 150 ml”, a declarat într-un e-mail pentru Live Science Maciej Henneberg, profesor emerit de antropologie și anatomie comparată la Universitatea din Adelaide, Australia.

Holocenul este epoca ce a urmat ultimei ere glaciare și se întinde de acum 11.700 de ani până în prezent. În cercetările sale, Henneberg a analizat dimensiunea creierului studiind cranii din întreaga lume. În multe cazuri, el a examinat personal scheletele.

Este important de reținut că Homo sapiens a apărut acum aproximativ 300.000 de ani, așa că o micșorare a creierului începută acum circa 11.700 de ani ar reprezenta un fenomen relativ recent.

Alți oameni de știință au raportat concluzii similare.

„Laboratorul nostru consideră că datele disponibile în prezent arată o tendință clară, globală, de scădere a dimensiunii creierului în perioadele mai recente”, a spus DeSilva, ale cărui cercetări au analizat peste 5.000 de cranii provenite de la persoane care au trăit în Europa, Asia, Africa și Australia. Multe dintre aceste cranii datează din Holocen.

Jeff Stibel, doctor în știința creierului și autor al mai multor lucrări despre micșorarea creierului, a afirmat că „perioada de încălzire din Holocen a coincis cu o reducere de peste 10% a dimensiunii creierului la oamenii moderni”. Stibel a participat la cercetarea lui DeSilva, apoi a colectat mai multe date analizând dimensiunea creierului la aproximativ 800 de cranii suplimentare din întreaga lume.

Totuși, unii oameni de știință nu sunt de acord. Cercetările lui Brian Villmoare, profesor asociat de antropologie la Universitatea Nevada din Las Vegas, și ale echipei sale nu au găsit dovezi că creierele umane se micșorează.

„Nu văd nicio dovadă că, după ce am dobândit forma noastră modernă, creierele noastre s-ar fi schimbat într-un mod semnificativ”, a spus Villmoare într-un e-mail.

Alții spun că situația este mai complexă.

„Dimensiunea creierului în unele populații umane a scăzut în ultimii 15.000 de ani”, a declarat John Hawks, profesor de antropologie la Universitatea Wisconsin-Madison, pentru Live Science. „Dar există anumite complicații.”

Hawks a remarcat că seturile de date privind dimensiunea creierului includ în mod disproporționat bărbați de origine europeană, ceea ce face dificilă stabilirea unei tendințe globale valabile pentru populații diverse.

„Dimensiunea creierului a revenit spre valori mai mari în ultimii 150 de ani în țările aflate în proces de industrializare. Acest lucru s-a datorat probabil în mare parte nutriției și a fost corelat cu dimensiunea corpului, însă datele limitate nu arată clar dacă dimensiunea corpului explică în totalitate efectul”, a spus Hawks.

De ce se micșorează creierele umane?

Dacă creierele noastre s-au micșorat, atunci de ce s-a întâmplat acest lucru? Oamenii de știință au propus câteva explicații.

Una dintre ele are legătură cu apariția agriculturii.

„În timpul Holocenului, oamenii au introdus treptat producția de hrană [precum agricultura și creșterea animalelor], ceea ce le-a permis să trăiască în comunități mai mari. Forța fizică brută necesară pentru vânătoarea animalelor mari și pentru protejarea familiilor împotriva prădătorilor puternici a devenit mai puțin necesară, în timp ce o dimensiune corporală mai mică necesita mai puțină hrană și a fost astfel favorizată de selecția naturală”, a spus Henneberg.

De fapt, nu doar creierele noastre s-au micșorat; și corpurile noastre au devenit mai mici.

„La sfârșitul erei glaciare, înălțimea medie a bărbaților era de aproximativ 1,75 m, în timp ce în comunitățile agricole din Holocenul mijlociu era de aproximativ 1,65 m. Masa corporală a scăzut și mai mult, deoarece observăm oase umane mai subțiri (mai puțin robuste)”, a spus Henneberg.

În unele părți ale lumii, înălțimea a crescut din nou în vremurile recente, iar Hawks spune că este posibil ca și dimensiunea creierului să crească din nou.

Încălzirea climatică apărută după sfârșitul ultimei ere glaciare ar putea fi, de asemenea, un factor. Stibel a explicat că două principii biologice, cunoscute drept regula lui Bergmann și regula lui Allen, afirmă că „organismele și organele tind să devină mai suple în climatele mai calde pentru a crește suprafața corporală și a disipa căldura.”

O altă posibilă explicație este că inteligența umană însăși s-a schimbat pe măsură ce oamenii au început să aibă ocupații mai specializate și să împărtășească mai multe informații între ei. Astfel, nu mai este nevoie ca fiecare individ să știe totul, ci doar un anumit subset de cunoștințe necesar pentru funcționarea societății.

DeSilva a spus că echipa sa a propus ideea că „o creștere populației, specializarea ulterioară a oamenilor în roluri specifice în societate și dezvoltarea inteligenței colective ar fi putut contribui la scăderea dimensiunii creierului individual, așa cum s-a observat la unele insecte eusociale, precum furnicile și viespile”.

Stibel este de acord că acesta este un factor important.

„Unele specii de furnici care dezvoltă sisteme sociale complexe prezintă reduceri similare ale dimensiunii creierului individual, deoarece colonia preia o parte mai mare din sarcina cognitivă. Se pare că noi am făcut ceva remarcabil de asemănător prin cultură și tehnologie”, a spus el.

„Ceea ce sugerează cercetările noastre este că am trecut printr-o schimbare fundamentală a modului în care funcționează cogniția. În loc să ne bazăm exclusiv pe puterea intelectuală individuală, am devenit extraordinar de dependenți de rețelele culturale și tehnologice”, a adăugat Stibel.

Stibel a remarcat că un creier mare poate reprezenta o povară, deoarece consumă mai multă energie, ceea ce obligă oamenii să consume mai multă hrană pentru a supraviețui.

„Creierele mari sunt costisitoare din punct de vedere metabolic, consumând aproximativ 20% din energia noastră în stare de repaus și producând o cantitate semnificativă de căldură.” În perioade în care hrana este puțină, cum ar fi în timpul unei ere glaciare, acest lucru poate face ca persoanele cu creiere mai mari să fie mai expuse riscului de a muri de foame.

Acest lucru nu înseamnă că oamenii sunt mai inteligenți sau mai puțin inteligenți decât înainte; doar că inteligența noastră este diferită.

„Probabil am sacrificat o parte din capacitatea brută de procesare în schimbul abilității de a valorifica inteligența colectivă. Dacă acest lucru reprezintă un câștig sau o pierdere depinde în întregime de modul în care definim inteligența. Și, bineînțeles, de cât de stabile se vor dovedi pe termen lung sistemele culturale și tehnologice de care depindem acum”, a spus Stibel.

_{Foto sus: O comparație între un craniu de Homo Sapiens (stânga) și un craniu de Om de Neanderthal (© Cleveland Museum of Natural History / Wikimedia Commons)}