Cum se sărbătorea Crăciunul în spațiul rural

„Crăciun”, zeul solar de origine indo-europeană, era specific teritoriilor locuite de geto-daci, strămoșii autohtoni ai românilor. Peste sărbătoarea dedicată zeului, creștinismul a suprapus ulterior Nașterea Domnului.

Sărbătoarea Crăciunului a fost adoptată și integrată în comportamentul social (în case și în spațiul public) în moduri și momente diferite din istorie, în funcție de țară și regiuni. Crăciunul sau Nașterea Domnului, așa cum toți știm, este sărbătoarea creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an, făcând parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, scrie Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, pe pagina de Facebook a instituției.

Data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 336, la Roma, de către episcopul Papa Iuliu I. Conform tradiției, împodobirea pomului de Crăciun trebuie să aibă loc în noaptea 24 spre 25 decembrie. Bradul împodobit trebuie păstrat până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, pentru prosperitate.

Împodobitul bradului face parte din tradiţiile sărbătorilor de iarnă încă de dinainte de Hristos. Sărbătoarea se numea Saturnalia, fiind marcată de romani la solstițiul de iarnă, în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.

Bradul este văzut ca un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă către cer, iar ramurile îi rămân permanent verzi, făcând trimitere la viaţa veşnică.

Bradul, dar și obiceiul cadourilor, au apărut în spațiul românesc abia în urmă cu 157 de ani, datorită regelui Carol I. Consemnări de-a lungul timpului arată că, mai ales la sat, oamenii aveau alte obiceiuri și preocupări, legate în sprimul rând de aspectele religioase ale vieții, în preajma sărbătoririi Crăciunului.

Săptămâna de dinaintea Crăciunului era marcată de o muncă susținută pentru a pregăti gospodăria de sărbătoare. Cealaltă preopcuparea era legată de curățenia spirituală a fiecăruia.

„Sărbătoarea încărcată de tradiţii şi simboluri este însoţită de mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul devenind cel mai important pom în ritualul de Crăciun. Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece.” - prof.univ. Constantin Milică (Universitatea de Ştiințe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), Iași) - ziarulmetropolis.ro

Cândva, în unele sate exista „obiceiul butucului de Crăciun, azi dispărut, dar atestat încă de la romani, care presupunea că un trunchi de brad tăiat (jertfit) era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii. Un alt obicei moştenit de pe vremea dacilor era cultul pentru brad, pe care îl mai găsim şi astăzi în unele zone ale ţării. Bradul era tăiat la nuntă sau la înmormântare. Ritualurile legate de serbările Crăciunului diferă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie”, mai nota prof.univ. Constantin Milică (ziarulmetropolis.ro).

Bradul se încărca cu mere, nuci, dulciuri, apoi și cu figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă, beteală, panglici colorate și ghirlande.

Prezent în toate momentele vieţii

Bradul era inclus în toate evenimentele importante ale vieţii, de la naştere până la moarte.

„Într-un obicei tradiţional, copilul primea, la naştere, un brad adus din pădure, care se sădea în grădină. Din acel moment, bradul devenea protector al micuţului şi îl apăra de rele în cursul vieţii. La nuntă exista obiceiul decorării unui brad cu fructe şi hârtii colorate.

La moartea unui tânăr necăsătorit se mai păstrează şi astăzi ritualul împodobirii unui brad, care se pune pe mormânt, pentru a trece împreună în lumea de apoi.

Un alt obicei, des întâlnit, consta în punerea unor ramuri de brad la coama casei în construcţie sau la hamurile cailor şi la căruţele care transportau lemnul” - Constantin Milică (ziarulmetropolis.ro). Chiar şi sădit într-o livadă, avea rol de a asigura roade bogate la final de an.

De asemenea, în arta decorativă populară, motivul bradului este printre cele mai întâlnite, unul dintre simbolurile favorite. În țesături, cusături, broderii, în pictura vaselor ceramice și în sculptura diferitelor tipuri de obiecte.

- - -

Materialul ilustrativ e alcătuit din fotografii culse anul acesta în cadrul proiectului Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni - „Fotografia etnografică de familie – mărturie vizuală a civilizației tradiționale” (echipa Florina Bănică, Cosmina M. Oltean)