Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
În 1926, Reichsmarine (predecesoarea Kriegsmarine) a adoptat o nouă mașină de criptare pentru asigurarea comunicațiilor navale cunoscută sub numele de Enigma. Doi ani mai târziu, Reichsheer a adoptat de asemenea Enigma, iar Luftwaffe a adoptat-o la momentul înființării, în 1935. Deși mașina Enigma se baza pe tehnologie comercială, specialiștii militari germani au modificat-o substanțial pentru a permite asigurarea comunicațiilor securizate.
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
Mașina de codificare Enigma era o combinație de părți mecanice și electrice. Principalele ei componente erau Tastatura, similară cu aceea pentru mașinile de dactilografiat; Trei rotoare detașabile (ulterior patru pentru anumite mașini), fiecare dintre ele având câte un set de 26 de contacte, câte unul pentru fiecare literă a alfabetului; Placa cu lămpi, similară cu o tastatură, dar având lămpi în loc de taste, iar pe lămpi fiind tipărite literele alfabetului, ce deveneau vizibile prin aprinderea lămpii corespunzătoare; Rotorul reflector, fix, identic cu celelalte trei rotoare detașabile, având un set de 26 de contacte grupate în perechi; Tabloul cu comutatoare, constând în mufe, câte una pentru fiecare literă, ce se conectau prin fire în șase perechi, o îmbunătățire adăugată de germani pentru sporirea nivelul de securitate; Cablurile, care asigurau conexiunile între taste și lămpi precum și între lămpi și rotoarele detașabile, precum și între acestea și rotorul reflector; Bateria de alimentare a componentelor electrice.
Datorită numărului imens de setări posibile ce se puteau aplica în transmiterea mesajelor, germanii aveau toate motivele să creadă că securitatea comunicațiilor prin Enigma este infailibilă. Un alt aspect important de reținut este faptul că mașinile Enigma asigurau transmiterea mesajelor de la eșalonul armată în jos (corp de armată, divizie, regiment etc.), în timp ce alte mașini de codificare, mai sofisticate, asigurau legătura de la eșalon armată în sus (comandamente de grupuri de armate, categorii de forțe etc.), deci având o importanță mai mare.
Polonezii construiesc o replică a Enigmei
Enigma a început să fie „cunoscută” în afara spațiului german în noiembrie 1931, când Hans Thilo Schmidt, un funcționar civil în biroul cifru al Ministerului forțelor armate (Reichswehr), și-a oferit „serviciile” serviciilor de informații militare franceze (Deuxieme Bureau). Printre altele, Schmidt a furnizat francezilor manuale de utilizare, procedurile standard de operare și setări ale mașinii Enigma. Surprinzător, chiar și cu aceste informații francezii nu au întreprins vreun efort serios în spargerea Enigma, ci le-au oferit partenerilor din Biroul Cifru al Statului Major General polonez (Biuro Szyfrow) pentru exploatare informativă.
Pe baza informațiilor furnizate de francezi, în cadrul biroului polonez, un tânăr matematician de 27 de ani, Marian Rejevski, a dedus configurația necunoscută a cablurilor care asigurau conexiunile între taste și lămpi precum și între lămpi și rotoare, și roata reflectoare. În plus, Rejevski a fost în măsură să construiască o replică a Enigma și, curând, polonezii au putut citi comunicațiile cifrate germane, fiind considerați pe bună dreptate primii din lume care au realizat acest lucru.
În iulie 1939, francezii și britanicii au fost informați despre succesele criptanaliștilor polonezi înregistrate împotriva Enigma. Ambelor părți, polonezii le-au prezentat o replică a mașinii Enigma, un dispozitiv electromecanic, denumit „Bomba”, dezvoltat de Rejevski prin 1932 pentru a facilita spargerea cheilor zilnice, plus o sumedenie de alte informații vitale.
Bletchley Park și Alan Turing
Aceste informații cruciale, primite cadou de la polonezi, au permis britanicilor să demareze rapid activitatea de atacare și descifrare a codurilor Enigma de la Bletchley Park, unde acționau criptanaliștii Școlii guvernamentale de comunicații și coduri – GC&CS (Government Communications and Codes School), serviciul de informații care desfășura operațiuni de interceptare a comunicațiilor civile și militare adverse, denumite pe scurt SIGINT1, și unde nu se înregistrase vreun succes vizibil împotriva comunicațiilor germane dinainte de război.
Matematicianul britanic Alan Turing a fost însărcinat cu exploatarea materialelor primite de la polonezi în scopul atacării diferitelor cifruri Enigma. Polonezii nu numai că au furnizat britanicilor mijloacele pentru atacarea cifrurilor Enigma, dar au reușit să păstreze secretul când Polonia a fost invadată și cucerită, în septembrie 1939.
Echipa de criptanaliști polonezi a fost evacuată prin România în Franța, unde a asistat programul de interceptări al Guvernului de la Vichy. A ajuns în final în Marea Britanie abia în 1943, unde nu li s-a permis accesul în Bletchley Park, au fost excluși din eforturile de spargere a Enigmei și li s-au încredințat sarcini de importanță mică. Deși germanii au făcut numeroase greșeli în timpul războiului, neimplicarea și neexploatarea talentelor echipei poloneze și în special ale lui Rejevski în perioada critică 1940-1941 poate fi reținută ca una dintre erorile stupide și inutile de partea Aliaților.
Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.
Notă:
1 SIGINT (SIGnal INTelligence) reprezintă informațiile derivate prin interceptarea, procesarea și exploatarea informativă a emisiilor electromagnetice transmise de guverne sau organizații străine, indiferent de modalitatea de transmitere. Cuprinde trei componente: COMINT (COMmunications INTelligence), ELINT (ELectronic INTelligence) și FISINT (Foreign Instrumentation Signal INTelligence).
COMINT se referă la interceptarea comunicațiilor telefoanelor fixe, celularelor, faxurilor, telefoanelor satelitare, stațiilor radio portabile, indiferent de gradul de securizare sau criptare. Operațiile ELINT se ocupă cu interceptarea/localizarea transmisiilor instalațiilor militare (radare, în special), cu excepția exploziilor atomice, iar cele FISINT se axează pe interceptarea emisiilor electromagnetice asociate cu testarea și operarea unor sisteme aerospațiale, submarine sau terestre, utilizate atât în domeniul militar, cât și în cel civil.
În prezent, NSA (National Security Agency) sau omologul britanic, Centrul Guvernamental de Comunicații – GCHQ (Government Communications HeadQuarters), succesorul GC&CS, reprezintă principalele servicii de informații occidentale care desfășoară operațiuni de interceptare electronică a comunicațiilor civile și militare adverse.