Cum a început războiul civil spaniol?

În istoria secolului XX, Spania are o poveste aparte, aproape paralelă cu a continentului european. Fostă mare putere colonială, Spania nu participă la niciunul dintre războaiele care au măturat Europa, dar s-a confruntat cu un război civil de o brutalitate extremă și apoi cu dictatura personală a generalului Francesco Franco.

Românii au participat și ei la acest conflict, de ambele tabere. Un monument ridicat prin anii ‘70 face referire doar la doi dintre aceștia. Azi amintirea lor stârnește controverse, indiferent dacă au luptat pentru naționaliști sau pentru republicani.

Problemele interne ale Spaniei, precum războaiele, care au măcinat imperiul colonial în secolul al XIX-lea, pierderea a 80% din aceste colonii, lipsa reformelor, subdezvoltarea industriei, economia preponderent agrară într-un climat mediteraneean dificil, supradimensionarea armatei, controlul resurselor de către o elită restrânsă etc., au dus la agravarea situației interne a țării.

Elementele conservatoare din societatea spaniolă au reușit, prin puterea pe care o dețineau, să stăvilească multe reforme care le-ar fi pus în pericol interesele. Astfel, feudalismul a fost oficial abolit în 1812, dar asta nu i-a împiedicat pe vechii nobili să-și piardă statutul economic.

Deveniți moșieri, ei controlau aproape în totalitate pământurile țării și, având în vedere că economia Spaniei din acea vreme era bazată pe agricultură, puterea pe care ei o dețineau era de necontestat. De aceea diverse documente spaniole din secolul al XIX-lea ne vorbesc de o oligarhie funciară.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a reprezentat o dezvoltare a industriei spaniole, ea fiind concentrată în marile centre urbane, precum Madrid și Barcelona. Apariția și dezvoltarea clasei muncitoare în mediul urban au permis răspândirea teoriilor și ideilor politice de stânga. Socialismul, comunismul, dar mai ales anarhismul vor fi în scurt timp adoptate în mediile urbane și, ulterior, în cele rurale.

Susținătorii acestor idei vor fi reprezentați de noua elită politică liberală și, mai târziu, republicană. Politicienii liberali, adepți ai reformelor în societatea spaniolă, vor câștiga din ce în ce mai multă popularitate în contextul nemulțumirilor generale la adresa oligarhiei funciare, în special în marile orașe – Madrid, Barcelona, Valencia.

În anii ’20 –’30 ai secolului XX, situația în Spania era asemenea unui cazan gata să dea în clocot. Monarhia lui Alfonso al XIII-lea a durat din 1887 până în 1931, iar după 1923, a fost susținută de dictatura militară a lui Miguel Primo de Rivera. În urma înlăturării lui Primo de Rivera în 1930, monarhia nu a mai putut păstra puterea și în 1931 a fost declarată a doua republică spaniolă. Această republică a ajuns, în curând, să fie guvernată de o coaliție de centru-stânga. Au fost adoptate mai multe reforme controversate, cum ar fi legea agrară din 1932, prin care s-a împărțit pământ țăranilor săraci. 

Milioane de spanioli trăiau sub limita sărăciei sub controlul strâns al aristocraților, proprietari de pământuri, într-un sistem cvasifeudal. Aceste reforme, împreună cu alte legi împotriva clerului, și cu reforme (cu reduceri de personal) în domeniul militar, au creat o opoziție puternică. 

În contrapartidă cu republicanii, curentul naționalist cu puternice valențe fasciste s-a afirmat prin Falanga Spaniolă, condusă de fiul lui Primo de Rivera. Aceasta a fost principala forță de extremă dreapta și cel mai puternic adversar al Republicii Spaniole. Numărul crescând de membri și sprijinul unor lideri militari cu tendințe antirepublicane au produs temeri în rândul clasei politice conducătoare.

Tensiunea din timpul celei de-a doua republici spaniole s-a sfârșit cu o serie de asasinate politice. Până la începerea propriu-zisă a acțiunilor ce au determinat începutul războiului civil spaniol din vara lui 1936, sursele oficiale ale perioadei spun că 330 de oameni au fost asasinați și 1.511 au fost răniți în acte de violență pe motive politice. De asemenea, arhivele relevă 213 tentative eșuate de asasinat, 113 greve generale și distrugerea (de regulă prin incendiere) a 160 de edificii religioase. 

Începutul războiului civil spaniol

La 12 iulie 1936, în Madrid, o grupare de extremă dreapta l-a asasinat pe locotenentul José Castillo de la Gărzile de Asalt, o unitate specială de poliție înființată pentru a gestiona violența urbană. Un politician socialist a fost și el asasinat cu această ocazie. A doua zi, un simpatizant al stângii, Luis Cuenca, l-a ucis pe José Calvo Sotelo, lider al opoziției conservatoare din parlamentul spaniol, ca răzbunare. Cuenca făcea parte dintr-o unitate de comando a Gărzilor de Asalt, unitate condusă de căpitanul Fernando Condés Romero.

Uciderea unui important parlamentar, cu implicarea poliției, a ridicat semne de întrebare și a atras reacții puternice din partea forțelor politice de centru și dreapta. Calvo Sotelo era principalul politician monarhist din Spania. El protesta față de tot ceea ce el considera a fi escaladarea terorii antireligioase, a exproprierilor, și a reformelor agrare pripite, pe care le considera de natură bolșevică și anarhistă. În schimb, el susținea înființarea unui stat corporativ și declarase că dacă un astfel de stat este fascist, atunci și el este fascist. 

El mai spusese, nu cu mult înainte de a fi asasinat, că soldații spanioli ar fi nebuni dacă nu s-ar ridica la luptă pentru Spania împotriva anarhiei. Acest eveniment a oferit generalilor naționaliști, care erau deja în faze avansate ale planificării unei revolte, un declanșator convenabil și o justificare publică pentru lovitura de stat planificată de ei.

La 17 iulie 1936, complotiștii au dat semnalul declanșării loviturii de stat trimițând fraza codată „În toată Spania, cerul este senin”. Ceea ce ar fi trebuit să fie o lovitură de stat rapidă s-a transformat într-un război de durată, extrem de sângeros.

Fragmentul face parte din articolul „Românii care au luptat în războiul civil spaniol”, publicat în numărul 264 al revistei „Historia” (revista:264), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 ianuarie - 14 februarie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Getty Images