Criza alimentară din RSS Moldovenească, în anul 1952
Liderii comuniști au promovat ideea că vor face o nouă lume, progresistă prin faptul că deciziile luate au o bază științifică și nu pot fi comparate cu cele lansate de către adepții partidelor capitaliste. Calculele făcute de către Institutul Alimentației al Academiei de Științe Medicale în anul 1953 arată o situație îngrozitoare în spațiul sovietic.
Se considera că un om are nevoie pe timp de un an de 65 kg de carne și slănină pentru o bună funcționare a organismului supus stresului muncii zilnice. Iosif Stalin a cerut în anul 1952 mult efort și mai puțină gândire la hrană, ceea ce elibera cantități importante de produse agricole pentru export.
Specialiștii sovietici au avut curajul să calculeze cam ceea ce se consuma în lagărul socialist și au ajuns la concluzia că oamenii muncii de la orașe și sate au avut parte de cel mult 24 kg. Situația nu era la fel în toate regiunile vastului imperiu ideologic.
Locuitorii din RSS Moldovenească, un teritoriu ce era bogat în resurse alimentare, abia ajungeau la 12,5 kg din cauză că unitatea administrativă era văzută de conducerea de la Moscova drept o sursă ieftină de hrană pentru regiunile industrializate.
Populația moldovenească era privită cu neîncredere de către autorități deoarece se considera că încă mai speră la o desprindere de marea uniune pentru a se integra în România, socialistă sau liberă. Era normal ca statul să nu fie prea interesat de fericirea și prosperitatea oamenilor ocupați cu tancul începând din 1940 și aceștia n-aveau parte de alimentele de calitate necesare funcționării complexului corp uman.
Oul conține substanțe fundamentale pentru celule și specialiștii sovietici considerau că erau necesare 350 în fiecare an. Teoria este întotdeauna frumoasă și atrăgătoare, dar realitatea era una cumplită și devastatoare. Abia se putea asigura în medie 69 de bucăți, cele mai favorizate persoane fiind cele din mediul urban.
Statul distribuia ouă muncitorilor pentru a avea forța de muncă necesară în fabrici, dar era un dezastru în raport cu necesarul de proteină de calitate. Populația moldovenească nu era în grațiile lui Stalin și a consumat în 1952 numai câte 49 de exemplare. Lipsa sau insuficiența hranei de calitate a dus în timp la grave carențe alimentare și la o creștere a mortalității de la vârste tinere.
Zahărul a fost prezentat ca o soluție uimitoare pentru a asigura multă energie ieftină populației și partidele comuniste s-au lăudat cu dezvoltarea fabricilor prin care se obținea substanța dulce. Trebuia să se asigure o adevărată revoluție în alimentație deoarece era un aliment ce pleca de la o plantă cu producție deosebit de ridicată la hectar.
Zahărul era aliment ideologic, mândria regimului egalitarist de stânga. Au calculat experții staliniști că populația poate să primească 31,4 kg de produse dulci în cazul ideal, pentru o alimentație care să asigure toate caloriile necesare în cazul unor munci grele. Cum regimul nu era interesat în practică de problemele industriei alimentare, cantitatea oferită în 1952 a fost de doar 16,2 kg. Aceasta era media la nivel de uniune, dar substanțele dulci nu prea erau și pentru locuitorii din RSS Moldovenească. Aceștia au văzut numai 2,7 kg, cele mai multe în mediul urban.
Deciziile luate de conducerea de la Kremlin au adus un adevărat dezastru între Prut și Nistru și datele publicate de istoricul Valeriu Pasat confirmă ceea ce a reușit să facă adepții comunismului. Au sacrificat oamenii de dragul armelor destinate cuceririi întregului Pământ.
Foto sus: Recoltarea lucernei la ferma colectivă Lenin din raionul Orhei, RSS Moldovenească (© Wikimedia Commons)
Bibliografie minimală
Jukov, G. K., Amintiri și reflecții, Editura militară, București, 1970.
Pasat, Valeriu, RSS Moldovenească în epoca stalinistă (1840 – 1953), Cartier, 2011.
Strategia militară, Editura Militară, București, 1972.