Ce se gătește în mănăstirile românești
Curiozitatea ne împinge să aflăm care sunt preparatele culinare gătite în bucătăriile mănăstirilor din România. În timpul postului, măicuțele și călugării pregătesc delicioasele sarmale cu orez și ciuperci, cu legume tocate sau sarmale cu porumb și morcov. Cum să nu poftești la tocana mănăstirească, ce presupune o bogăție de gusturi și arome de legume fierte, ardei capia, vinete, ceapă, roșii, ardei iute, neapărat drese cu usturoi, sare și piper?
Și ce mâncare nemaipomenit de gustoasă iese doar dintr-o mână de legume proaspete, așezate cu grijă într-un tuci înnegrit de vreme, pus deasupra unui foc ce mocnește în tihnă!
Din bucătăriile mănăstirillor vine întotdeauna un miros divin, fie de la chifteluțele de dovlecei (frământați cu piper, usturoi și pătrunjel verde) date prin pesmet, fie de la pâinea proaspăt scoasă din cuptor.
Cum să nu-ți lase gura apă când te gândești la gogoșile pufoase, cu rom sau vanilie, răsturnate prin zahăr pudră, la plăcinta cu mere sau la checul pufos cu nucă? Cine nu ar vrea să guste din borșul de urzici, cu frunze aromate de leuștean, din ciorba de fasole cu tarhon, din mâncarea de ștevie cu mărar și usturoi sau din pateul de soia cu ciuperci și oregano?
Din nicio cămară mănăstirească nu lipsesc borcanele cu dulceață de cireșe amare, de pepene galben, gemul de prune, dulceața de merișoare, compoturile de prune sau legumele puse la conservat peste iarnă.
Ritualul dinaintea mesei
Pentru a lua masa la mănăstire, există un ritual aparte. Întâi se spune o rugăciune, apoi starețul sau stareța sună dintr-un clopoțel și fiecare își pune în farfurie cât dorește din bolurile așezate pe masă.
Nimeni nu scoate un cuvânt în timp ce se mănâncă și ascultă cu evlavie pe măicuța sau călugărul care citește din cartea cu rugăciuni. De asemenea, în timpul postului există câteva reguli. În unele zile, mâncarea se prepară fără ulei, iar de la masa de prânz nu lipsește borșul sau ciorba. Dezlegările sunt respectate cu strictețe.
Alimentația este alcătuită din legumele de bază, precum cartofii, fasolea, ciupercile, morcovul, ceapa, la care se adaugă cele de sezon, cum ar fi – primăvara – spanacul, loboda, ștevia, urzicile și leurda.
În unele mănăstiri din România, un meniu de post în zilele de sâmbătă și duminică cuprinde, la micul dejun, lapte de soia, pâine, pate de năut, cartofi prăjiți, măsline, spanac.
La prânz se servesc ciorbă de hribi, piure, șnițele de soia sau păstrăv (dacă este dezlegare la pește), salată de varză murată ori sarmale cu orez și legume, clătite ori cozonac de post. La cină – ceai, pâine, cartofi înăbușiți, salată de crudități, fructe.
Acest text este un fragment din articolul „Mâncărurile mănăstirești - Între asceză și inspirație pentru restaurantele cu stele Michelin”, publicat în numărul 243 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma Paydemic.
Foto sus: Maici de la mănăstirea Șag de lângă Timișoara vopsesc ouăle de Paști în fiertură de coji de ceapă (foto: Shutterstock)