Catastrofele de pe «Linia Regală», cea mai circulată cale ferată din România

Starea precară a liniilor feroviare din România la finalul Primului Război Mondial a provocat în epocă numeroase accidente feroviare. În iulie și septembrie 1922, două trenuri de pasageri s-au prăbușit între Posada și Valea Largă, cu tot cu podurile pe care circulau.

Începutul secolului XX a fost marcat, în România, de numeroase accidente feroviare, în strânsă legătură cu desfășurarea Primului Război Mondial (1916-1918).

„Accidentele de pe liniile ferate române produse în timpul primei conflagranții mondiale, dar și mulți ani după conflict, până în 1930 cu aproximație, când au intrat într-un proces de consolidare, sunt rezultatul direct al distrugerilor provocate de război. Structura feroviară a fost refăcută în grabă, fapt care a generat numeroase catastrofe“, explică istoricul ploieștean Dorin Stănescu.

Accidentele din 1922, din Prahova, sunt un exemplu elocvent în acest sens. Extrem de interesați de liniile de cale ferată dintre Ploiești, unde erau rafinăriile de petrol, și Predeal, trupele germane de ocupație au refăcut în timpul războiului două dintre podurile dinamitate de Armata Română în timpul retragerii.

Podurile, amplasate între stațiile Posada și Valea Largă, au fost reconstruite în mare grabă, pe structuri metalice, și au continuat să fie folosite în infrastructura feroviară și după Primul Război Mondial.

Două accidente grave în numai trei luni

Improvizațiile se vor dovedi fatale. În 1922, la interval de câteva luni, cele două poduri aflate la distanță de câteva sute de metri, s-au prăbușit cu tot cu trenurile care le traversau în momentele fatidice.

Situația a provocat, pe lângă pagubele materiale și victimele umane, „mai ales o teamă ce s-a propagat în toată țara, ambele accidente având loc pe cea mai circulată cale ferată din România – «Linia Regală» – ce unea Capitala cu orașul Sinaia, reședința de vacanță a Regelui Carol I“, după cum notează Radu Bellu, în lucrarea „Catastrofe, atentate și sabotaje la căile ferate din România“.

Scriitor a nu mai puțin de 54 de volume dedicate istoriei feroviare din România, Radu Bellu a fost șef la patru gări (Târgu Secuiesc, Suburbiu, Predeal și Sfântu Gheorghe), după care a lucrat în proiectare și în serviciul tehnic al CFR.

Prima catastrofă s-a produs pe 13 iulie 1922. Trenul accelerat nr. 15, care circula spre Sinaia, remorcat de două locomotive seria 140.400, a trecut fără oprire prin halta Posada și a continuat să urce spre stația Valea Largă. Ajuns la kilometrul 57 al căii ferate Ploiești-Predeal, la ora 16.25, trenul s-a angajat, cu o viteză de 35 de km/h, pe podul ce traversa râul Prahova, iar după trecerea primei locomotive, ce purta numărul 140.413, structura metalică s-a prăbușit, antrenând în cădere, cea de-a doua locomotivă și primul vagon de călători din garnitură.

Cauzele care au provocat prăbușirea podului nu au putut fi stabilitate cu exactitate nici până în ziua de astăzi. Catastrofa feroviară a fost urmată de o măsură radicală, potrivit lui Radu Bellu: în perioada 13-31 iulie 1922, circulația feroviară pe ruta Comarnic-Sinaia a fost complet întreruptă, călătorii fiind transbordați cu ajutorul autobuzelor CFR.

Accidentul a fost urmat de unul similar, pe 19 septembrie 1922. Cel de-al doilea pod, situat la numai câteva sute de metri înaintea podului căzut, la kilometrul 55 + 900 al liniei Ploiești - Predeal, s-a prăbușit, la rândul său. Şi de această dată, cauzele producerii accidentului au rămas neelucidate.

_{Sursa: adevarul.ro}