Cât costa o plimbare cu trăsura sau taxiul în București, la începutul secolului XX?

La finalul secolului al XIX-lea, prima parte a Șoselei se termina pe partea dreaptă cu renumitul restaurant „Bufetul”, ridicat în anul 1892, după planurile arhitectului Ion Mincu și în fața căruia se înșirau elegantele trăsuri ale muscalilor, iar în imediata vecinătate se afla un chioșc din lemn unde se auzea muzica militară.

În timp, Șoseaua s-a dezvoltat, a apărut primul Arc de Triumf, în vecinătatea căruia se afla și sanatoriul „Elisabeta”, iar mai în față exista o vila cu arhitectură muntenească, moștenită de pictorul Ștefan Luchian de la una din mătușile sale. După care, șoseaua continua până la Hripodromul de la Băneasa unde aveau loc faimoasele curse de cai, terenurile Școlii de agricultură și se continua cu grădinile și Vila Minovici. Frumusețea acesteia cu renumitul clinchet al clopoțeilor de sticlă din foișorul clădirii îi determina pe trecători să se oprească în loc, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

În timp, locul a devenit un etalon, un loc de popas și pentru trăsurile care veneau până aici, unde birjarii se dădeau jos de pe capră și după ce, cu un fel de cuțit din lemn, curățau spumele albe ce acopereau caii în urma efortului făcut, îi ștergeau cu o piele de căprioară, în timp ce aceștia nechezau și dădeau din copite.

De-a lungul Șoselei, în trăsuri, se plimbau „boieri mustăcioși în anteriu și giubea, ofițeri de dragoni, tăvăliți în fireturi, jupânițe cu cațaveici căpușite cu samur pe muzică militară cântata de două orchestre. Ulanii, soldați însărcinați cu supravegherea circulației, erau așezați în mijlocul acesteia pentru a păstra ordina trăsurilor și a călăreților care se plimbau zilnic, conform unui program bine stabilit: în fiecare după-amiază, dar mai cu seamă, duminică și joia. Cu echipagii luxoase și cai focoși, câte un echipaj pentru fiecare familie cu stare”. Ulterior, au apărut automobilele, taximetrele, care speriau uneori caii atât de tare, încât se produceau accidente.

De la an la an, aceste curse erau din ce în ce mai selecte și mai scumpe. Astfel încât, primăria Capitalei majora tarifele prin diferite ordonanțe. De exemplu, la automobilele taximetre erau prevăzute următoarele taxe: „Cursa de nu trece de 15 minute - 50 lei, cursa la și de la gară în oraș 60 lei, cursa la hipodromul Floreasca -100 lei, cursa la hipodromul Băneasa -120 lei; ora în oraș cuprinzând gările și cimitirele- 120 lei; ora la șosea cuprinzând Hipodromul Băneasa până la vila Minovici - 200 lei, toate celelalte plimbări afară din oraș, după învoială”. Ordonanța prevedea amendă și închisoare pentru pasagerii care forțau șoferii să circule cu o viteză mai mare de 12km/h.

La trăsuri au fost prevăzute următoarele taxe:

„Cursa ce nu trece de o jumătate de oră cu un cal- 15 lei, cu doi cai - 25 lei; la și de la gări 40 și 50 lei; cursa la hipodromul Floreasca 60 și 80 lei; cursa la hipodromul Băneasa 80 și 100 lei; ora în oraș cuprinzând gările și cimitirile 60 și 80 lei; ora la șosea cuprinzând hipodromul Băneasa până la vila Minovici 100 și 120 lei; toate plimbările afară din oraș, după învoială”.

La briștile de piață s-a fixat următorul tarif: „Cursa în oraș, până la periferii, ce nu trec de o jumătate oră cu un cal 35 și 50 lei; cursa la gări 20 și 30 lei; plimbările afară din oraș după învoială”.

În anii '20, general E. Nicoleanu (1872-1943), prefectul poliției Capitalei a primit numeroase reclamații din partea publicului, că cea mai mare parte din șoferi, nesocotesc ordonanțele prefecturii poliției. Pretextul invocat era că nu au aparat de taxat sau că aparatul nu funcționează, motiv pentru care prețurile practicate erau exagerate. Pentru a remedia situația, prefectura a fixat următorul tarif pentru automobilele de piață care nu au aparat sau când șoferii vor susține că aparatul nu funcționează.

„Cursa în oraș ce nu trece de 15 minute - lei 50, cursa la și de la gări în oraș - lei 60; ora în oraș cuprinzând gările și cimitirele - lei 120; cursa la hipodromul Floreasca – 100 lei; cursa la hipodromul Băneasa până la vila dr. Minovici - lei 200. Afară din oraș, după învoială. Automobilele care au sens cu roșu „reducere 20 la sută”, vor avea reducerea cerută. Pasagerii sunt rugați să o ceară șoferilor. Orice abatere a șoferilor, publicul este rugat să reclame, fie printr-o carte poștală sau prin telefon, diviziei circulației de pe lângă prefectura poliției”.

_{Foto sus:  Vila Minovici (© Arhiva Muzeului Municipiului București)}

Surse:

_{Constantin Giurescu, Istoria Bucureștilor, Ed. Editura pentru Literatură, București, 1966.}

_{Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, vol. I, Ed. Humanitas, 2014.}

_{George Potra, Din Bucureștii de altădată, vol. I, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1990.}

_{Viitorul, iunie 1922}

_{Dimineața, iulie 1924}

_{Curentul, ianuarie 1928}