Care erau orașele din Vechiul Regat cu cei mai mulți locuitori?

Înainte de Primul Război Mondial, Bucureștiul era singurul oraș din Vechiul Regat care avea peste 100.000 de locuitori.

„După București, care numără 341.321 locuitori, orașele cele mai populate sunt: Iași (75.229), Galați (71.641), Brăila (65.052), Ploiești (56.460), Craiova (51.404), Botoșani (32.574), Buzău (28.807), Constanța (27.201), Bârlad (25.288), Focșani (25.066), Turnu-Severin (23.643), Tulcea (21.727), Giurgiu (20.629). Avem deci un singur oraș cu peste 100.000 locuitori și 14 orașe cu mai mult de 20.000”, scria Leonida Colescu, director al Statisticii Generale, care analiza datele recensământului populației din 1912, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Conform Institutului Național de Statistică (INS), în 1859, anul Unirii Principatelor (Muntenia cu Moldova), teritoriul reunit măsura 123 335 km², iar numărul populației însuma 3,8 milioane de de locuitori, după estimarea lui Leonida Colescu.

În anul recensământului populației din 1912, populația Vechiului Regat a crescut până la 7,2 milioane de locuitori, pentru a atinge un maxim de aproape 7,9 milioane în anul anterior intrării României în Primul Război Mondial.

În anul 1915, conform datelor INS, numai 1,4 milioane de români locuiau în mediul urban, în timp ce aproape 6,5 milioane locuiau în mediul rural.

Cine a fost Leonida Colescu

Leonida Colescu s-a născut la 11 ianuarie 1872 în București. A absolvit liceul Sf. Sava în 1888, apoi și-a luat licența în drept în 1892 la Universitatea din București. A continuat studiile la Paris, München și Bruxelles, unde a obținut în 1897 doctoratul în științe economice și financiare.

La vârsta de 27 de ani a obținut funcția de director general al Serviciului Statisticii Generale a Statului, pe care a ocupat-o timp de 23 de ani (până în 1922), fiind cel mai longeviv conducător al statisticii oficiale din România. A fost președinte al Consiliului Superior al Statisticii și administrator al Institutului Economic Român începând din anul 1923. În calitate de profesor, a predat demografia la Școala de Statistică, înființată în 1930.

A organizat și condus câteva acțiuni de mare amploare și de o importanță economică și socială deosebită, printre care se numără recensămintele populației din 1899 și 1912 și ancheta industrială din 1901-1902. A editat Buletinul Statistic al României în perioada 1899-1922 și a înființat Biblioteca Economică Română în 1910.

În calitate de membru al Institutului Internațional de Statistică, Leonida Colescu a participat la sesiunile acestuia organizate la Berlin (1903), Paris (1911), Haga (1911) și Viena (1914), ca director al Direcției Generale de Statistică din România, prezentând o serie de comunicări științific bine documentate. A publicat articole și studii statistice, demografice și economice în diverse ziare și reviste.

Dr. Leonida Colescu a avut o contribuție inestimabilă la dezvoltarea statisticii românești iar valoarea deosebită a aportului său la realizarea recensămintelor generale ale populației din anii 1899 și 1912, precum și la dezvoltarea statisticii demografice a făcut să fie considerat, împreună cu Dionisie Pop Marțian, – „ctitori ai statisticii moderne românești.”

Institutul Național de Statistică a realizat un număr special al „Info INS”, dedicat personalităţii lui Leonida Colescu.