Aviația României la 22 iunie 1941 și ajutorul german în bombardiere

Statul național din Carpați s-a format în decembrie 1918 și a cunoscut o înflorire deosebită în perioada interbelică. Aveau grijă vecinii să dorească destrămarea unei lumi ce părea din ce în ce mai prosperă și mai fericită. S-a ajuns în 1940 ca liderii de la București să fie obligați să colaboreze cu Germania nazistă, stat odios prin regimul politic și prin rolul jucat în cedarea unei părți a Transilvaniei prin Dictatul de la Viena. Berlinul era însă singura sursă de armament ce putea să fie achitat prin livrări de combustibil lichid și s-a trecut la alianță împotriva inamicului de peste Prut.

Istoricii români au scris în cel mai clar mod că puterea de la Berlin a făcut totul pentru a nu dota modern trupele aliatului din Carpați deoarece nu prea era de încredere și se dorea păstrarea unui echilibru de forțe cu Ungaria. Povestea a fost repetată în diferite forme de către istorici înainte și după 1989. Se poate considera că este un adevăr istoric de necombătut.

Datele publicate despre Gruparea Aeriană de Luptă confirmă faptul că existau în iunie 1941 51 de bombardiere puternice și performante, un mare pericol pentru obiectivele sovietice de dimensiuni mari. Germania a contribuit la această forță aeriană cu 23 de aparate funcționale sau cu 45% din efective. Nu se poate spune că nu era un ajutor semnificativ. Dacă sunt excluse din calcule avioanele de origine poloneză, cele ce nu se mai fabricau, procentul crește la aproape 59%. Avioanele trimise de germani erau din modelul Heinkel He-111, cele ce înfruntaseră apărarea britanică în 1940. Erau considerate bombardiere grele după sistemul românesc și puteau transporta o mare cantitate de bombe împotriva concentrărilor de trupe sau a bazelor militare. Nu se poate spune că erau de slabă calitate sau că au fost secundare în istoria Luftwaffe.

Dacă se face referire la totalul avioanelor considerate utile pentru atac la 22 iunie 1941, He-111 reprezenta numai 11 procente, ceea ce poate să însemne prea puțin. Nu trebuie să se uite că armamentul greu și performant era întotdeauna insuficient și forma doar o grupare de elită în cadrul forțelor militare.

Gruparea Aeriană de Luptă mai avea aparate cu unele probleme mecanice, totalul înregistrat fiind de 253 de exemplare. Existau 76 de bombardiere și numărul de He-111 era de 37 de unități. Se ajungea astfel la un procent de 48%. A fost dezvoltată o adevărată forță de izbire prin efortul german desfășurat pe mai puțin de un an și calitatea aparatelor livrate era revoluționară.

Tabelul cu datele statistice a fost publicat multe cărți de istorie militară, dar se păstrează legenda că Germania n-a vrut să doteze aviația aliatului din motive politice. Sosirea bombardierelor He-111 a provocat o adevărată revoluție în domeniul aeronautic, dar istoricii au mers tot înainte cu vechile interpretări din mai multe motive. Se consideră că trebuie să se spună totul corect din punct de vedere politic și regimul nazist a inițiat numai acțiuni negative la scara istoriei. Există și o comoditate intelectuală. Nu are rost să gândești atunci când se poate repeta la infinit aceeași teorie, mai ales dacă este lansată de către o personalitate din trecut.

_{Foto sus: Avion He-111, pe linia de producție (© Das Bundesarchiv Bild 101I-774-0011-34)}