Aventurile neobișnuite ale unei bivolițe cu o stea în frunte, după cedarea Cadrilaterului

În decembrie 1940, un sătean dintr-o comună de lângă noua graniță terestră dintre România și Bulgaria cerea ajutorul autorităților locale pentru rezolvarea unei situații neobișnuite.

Solicitarea sa, păstrată în fondurile Arhivelor Naționale ale României, surprinde absurdul birocratic pe care îl poate genera orice rectificare a granițelor.

„Pe la începutul lunii noiembrie 1940, o bivoliță a mea de 7 ani puțin brează în frunte (o stea în frunte) s-a despărțit de cireada satului pe când se afla cu văcarul satului la pășune în apropierea frontierei româno-bulgare ce este la circa 3 km departe de comuna noastră, a trecut frontiera, fiind prinsă de grănicerii bulgari de la pichetul Nr 12 bulgăresc din apropierea satului Făurei. M-am prezentat d-lui locotenent bulgar de la acel pichet căruia i-am solicitat bivolița, relatându-i împrejurarea cum a făcut să scape din cireada satului de a trecut frontiera, - acesta însă a refuzat sa-mi restituie bivolița pe motiv că Statul Român ar deține mulți cai sub rechiziție de la locuitorii bulgari din Cadrilater. Față de cele relatate mai sus cu respect vă rog să binevoiți a interveni locului în drept pentru a obliga pe grănicerii bulgari să-mi restituie bivolița ce mi-o deține în mod abuziv”, scrie Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.

Cedarea Cadrilaterului

La 20 septembrie 1940 a început procesul de evacuare a populației din Cadrilater în urma tratatului de la Craiova de la 7 septembrie 1940, proces încheiat la 1 octombrie 1940. După cedarea Cadrilaterului statului bulgar, a început și schimbul de populație:românii din Cadrilater au venit în România, iar bulgarii și nemții au plecat la scurt timp în țările din care proveneau, abandonându-și gospodăriile.

O situație exactă a numărului de români discolați din Dobrogea de Sud nu există, ci la arhive găsim numărul de capi de familii. Probabil, la vremea aceea situația era necesară pentru a se cunoaște numărul de parcele de teren cu care erau împroprietăriți românii. Astfel, în documentul „Aspecte ale aplicării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 în județul Tulea“, semnat de Valentina Postelnicu aflăm că erau 21.897 cap de familie, dintre care în Constanța au ajuns 9.000, în Tulcea 8.000, iar restul în Oltenia, Banat și Moldova.

Cum schimbul de populație a început iarna, nu toți românii din Cadrilater au putut ajunge în satele din Tulcea și Constanța și o parte au fost plasați provizoriu în Ialomița. Odată cu venirea primăverii, procesul trebuia să fie finalizat. Comisariatul pentru executarea Tratatului de la Craiova a cerut prefecturilor pe teritoriul cărora se aflau acești români veniți din Cadrilater să expedieze 2.260 de familii în județele Constanța și Tulcea, pentru a fi reașezate în gospodăriile părăsite de populația bulgară expatriată.

_{Foto sus: „Bivolițe la Pantelimon trecând apa”, pictură de Jean Neylies (© iMAGO Romaniae)}