Avantajul de a fi cenzurat în perioada interbelică

Am mai scris, invocînd publicistica lui Nae Ionescu, despre cenzura fățișă sau mascată din anii interbelici. După ce se opera pe articol, ziarul îl publica plin de spații albe, peste care tipărea cuvîntul Cenzurat. Era pentru ziar și un instrument de ridicare a tirajului. Un articol cenzurat astfel se citea cu mai mult interes decît unul normal, cumpărătorul (pînă la urmă, ca să citești ziarul trebuia să-l cumperi) bătîndu-și capul să-și dea seama cam ce s-a cenzurat, evident, pentru el lucruri grave, care amenințau pe bune Guvernul.

Pe de alta, fiecare ziar se fălea cu persecuțiile din partea Puterii. Cota de interes și prin asta cota de vînzări creștea. Șmecheria era adîncită de posibilitatea ziarului de a avertiza asupra cenzurării. O folosea mai ales Stelian Popescu.

Articolul Cuvîntul Regelui din Universul, 7 ianuarie 1935, se încheie astfel: 

„Cenzura a tăiat mai multe pasagii din acest articol, aşa că el nu are, mai ales în partea de la început, înţelesul complet. Faţă de samavolnicia guvernului, nu există decît o singură sancţiune: judecata opiniei publice.”

Un alt articol, Adevărata Restaurație, din Universul, 10 iunie 1935, trimite la cenzurarea articolului din numărul anterior:

„Chiar ieri, cenzura a operat articolul meu asupra Echilibrului bugetar, articol care nu conţinea nimic în stare să întunece nici prestigiul Coroanei, nici principiile constituţionale, nici măcar liniştea vreunor personalităţi considerate ca demne să fie apărate de foarfecele cenzurei.

Nimic n-ar fi putut tulbura mai mult armonia bucuriei care însufleţea ieri pe toţi cetăţenii, ca această nouă ispravă a cenzurei, care a provocat îngrijorare, care a născut în sufletul cititorilor bănuieli exagerate şi care a făcut pe atîta lume să-mi telefoneze în tot cursul zilei şi să mă întrebe ce destăinuiri grave conţinea articolul meu.

Iată rezultatele la care se ajunge cu cenzură şi stare de asediu.”

Stelian Popescu confirmă, așadar, interesul mult mai mare stîrnit de apariția articolului cenzurat decît dacă ar fi apărut fără rîndurile sau pasajele albe.

Chestiunea cenzurii îl obsedează pe Stelian Popescu. Atacul e purtat nu numai dinspre democrație, dar și dinspre interesul guvernanților. O mare parte din timp e cheltuită de Stelian Popescu pentru a convinge că principala victimă a cenzurii e chiar guvernul care a instituit-o. Iată un exemplu în articolul, Aviația trădare sau incapacitate, Universul, 26 noiembrie 1935:

„Nu este ușoară arta de a guverna oamenii. Ea cere înainte de toate prevedere și darul acesta nu-l poate avea cel dintîi om de pe stradă, căruia norocul i-a ieșit înainte. De aceea proverbul nostru bătrînesc «Dă-mi Doamne mintea de pe urmă, întîi» cuprinde o întreagă înțelepciune cu care nu oricine se poate lăuda. Acest proverb mi-a venit în minte văzînd cele ce s-au petrecut în ultimele zile și despre care presa, avînd călușul în gură, nu s-a putut ocupa. Publicul le-a aflat însă deformate și în proporții nebănuite, grație lipsei acelei minți de pe urmă, pe care Dumnezeu nu a voit să o dea – ca să nu facă ceea ce au făcut – celor cărora le-a revenit sarcina de a ne guverna.

Desigur că se va găsi printre numeroșii mei cititori, cel puțin unul, care să-mi scrie și de astă dată că nu înțelege aceea ce vreau să spun. Îi voi reaminti însă, că sînt nevoit să scriu, cum scriu, pentru, că poate măcar așa, sau, cel care mă cenzurează nu va înțelege aceea ce vreau să spun și astfel eu voi fi putut spune ce trebuie să știe, sau cititorul va găsi în el destul revoltă sufletească, pentru a cere ca nepriceputul care ordonă să se facă cenzura așa cum se face, să plece de la locul unde a fost cocoțat grație unor triste împrejurări.

Vreau iubite cititor, de patru luni de zile să-ți spun ceva despre AVIAȚIE. Am încercat poate de douăzeci de ori sub diferite forme să scriu aceea ce trebuie cunoscut de toată lumea, dar n-am reușit, pentru că nepriceputul, care a ordonat instrumentelor lui docile să mă cenzureze, nu mă lasă.

El nu știe nici atît măcar că, în mintea acelora care au născocit cenzura închipuindu-și că pot să guverneze cu ajutorul ei, această măsură menită să împiedice răspîndirea minciunei, a calomniei și a demoralizării, iar nu să acopere adevărul și să împiedice a se arăta ce trebuie făcut în mod onest, în interesul tuturor.”

_{Foto sus: Stelian Popescu, directorul ziarului Universul (© Wikimedia Commons)}