Armele trimise de România comunistă în Vietnam

Poporul român respectă absolut toate regulile psihologice specifice mulțimilor și este deosebit de naiv. Sătul de nenorocirile promovate zilnic cu mare plăcere de presa românească, neamul din Carpați a început să caute o epocă de fericire generală și de glorie, un fel de epocă de aur în trecut. Cum memoria socială este foarte scurtă, s-a ajuns repede la concluzia că Nicolae Ceaușescu a vrut binele românilor și că a fost un adevărat patriot, care s-a opus rușilor și a fost împușcat în zi sfântă.

Mitul bunului conducător, un fel de tată iubitor și ocrotitor, are o mare tradiție în istoria omenirii și era absolut normal să apară și în societatea contemporană. Aparatul de propagandă, o adevărată armată chemată să sucească mințile românilor, a muncit în stil stahanovist pentru a realiza o imagine perfectă a liderului de la București și activitatea a dat rezultate după ce populația n-a mai avut de suferit din cauza măsurilor represive ale administrației totalitare. Oare chiar să fi fost pozitiv conducătorul de partid așa cum cred mulți contemporani?

Dacă trecem pe lângă uriașele combinate ale industriei de toate tipurile, ajungem repede la concluzia că a existat o dezvoltare forțată și rapidă, ceea ce înseamnă multe locuri de muncă. Statul comunist oferea și locuințe. Era ceva uimitor în politica organizată de cercul de putere de la București. Partea proastă este că marele conducător se mai ocupa și cu alte activități atunci când nu era filmat și lăudat. Partea secretă este mult mai interesantă pentru istorici pentru a emite o concluzie despre rolul liderilor în evoluția popoarelor.

Nicolae Ceaușescu este definit în creierul mulțimilor drept un patriot român, dar cel născut în Scornicești a ajuns la concluzia că este un feroce internaționalist și a susținut acest punct de vedere de la accederea la putere până la căderea sângeroasă. A făcut totul pentru a respecta principiile comuniste și, din acest punct de vedere, nu poate să fie condamnat. Partea proastă este că a făcut totul pentru nenorocirea românilor și a altor neamuri, volumul de sânge curs fiind un detaliu lipsit de importanță pentru cel ce se visa un urmaș al lui Stalin.

Președintele României socialiste a pus mare accent pe dezvoltarea industriei constructoare de mașini și românii repetă la infinit că atunci fabricile duduiau. Nu știu care era scopul acestei munci intense din uzinele mecanice risipite peste tot prin țară. Cele mai bune materiale intrau în realizarea de armament și produsele speciale consumau cele mai bune resurse materiale și umane ale țării.

Din păcate, aceste instrumente de ucidere și distrugere nu erau concepute pentru apărarea cuceririlor de la nivel național, ci erau trimise peste tot în lume unde existau mișcări revoluționare de stânga. Se știe că forțele vietnameze au reușit să provoace pierderi serioase trupelor americane și celor aliate, ceea ce a dus la retragerea din jungla ostilă. A fost un triumf al poporului asiatic, dar aceasta este o imagine înșelătoare. Întregul lagăr comunist a fost obligat de către conducătorii fanatici să trimită tehnică de luptă din ce în ce mai scumpă prin calitatea materialelor înglobate și prin precizia execuției.

Arme românești trimise în Vietnam 

Istoricul Petre Opriș a avut acces la documente inedite din arhivele românești și a descoperit câte ceva din ceea ce a trimis România către prietenii din Asia de Sud-Est. A fost aprobat în anul 1972 un ajutor nerambursabil format din 2.500 arme de asalt AKM, 250 de puști-mitralieră RPK și 400 lansatoare de rachete RPG-7.

Aceste adevărate tunuri fără recul în miniatură erau deosebit de periculoase împotriva fortificațiilor și a mașinilor militare de orice tip, precizia fiind compensată de cantitate și de posibilitatea utilizării în terenul mocirlos din regiune. Statul comunist român a oferit și 6.000 de grenade reactive pentru a se ridica un adevărat zid exploziv în fața soldaților imperialiști.

Cum forța armelor moderne tinde la zero dacă nu există informații corecte și obținute în timp util, autoritățile de la București au fost de acord să mai pună în colete și 500 km de cablu telefonic de campanie. Era normal ca în România populația să nu prea aibă telefoane și informațiile culese din lucrarea istoricului Petre Opriș se referă la o singură livrare. Era un ajutor nerambursabil, adică se muncise de pomană pentru confecționarea produselor speciale.

Un alt acord descoperit de același cercetător prevedea trimiterea a 8.000 de AKM, 1.000 aruncătoare de grenade RPG-7, 650 puști-mitralieră, 6.000 grenade pentru RPG etc. Oare ce câștiga poporul român din toată această afacere în care erau livrate produse speciale deosebit de scumpe? Arhivele au încă multe informații ascunse sub colbul uitării.

Aceste livrări au continuat în toți anii până la prăbușirea regimului totalitar și a fost normal ca până la urmă România să fie trecută pe o listă neagră a statelor ce doresc distrugerea Occidentului. N-au mai fost acordate credite pentru finanțarea economiei și nici exporturile de tehnologie n-au mai fost ca-n perioada în care Nicolae Ceaușescu era un copil răsfățat. Industria comunistă a ajuns să fie uzată moral și să nu mai facă față concurenței pe piețele cu valută forte. Liderul de la București a amplificat nenorocirea prin politica de economii și au fost respinse importurile de mașini noi și de piese de schimb. S-a menținut numai prin politica de monopol pe piața internă și prin livrările către țări din lagărul socialist sau presupus prietene. Deschiderea frontierelor în 1990 a adus dezastrul, fiecare român dorind ceva din străinătate și zisele branduri românești au început să dispară.

Nicolae Ceaușescu a făcut totul pentru revoluția mondială și a sacrificat viitorul normal al poporului român pentru a pune în practică ideea utopică de cucerire a întregii planete în numele unei ideologii ce părea științifică, dar se baza numai pe ură și teroare. Din păcate, poporul român a căzut în plasa iluziilor și nu poate scăpa din ceea ce au țesut politrucii timp de decenii.

_{Foto sus: O delegaţie din Vietnam, în frunte cu Ho Si Min, primită pe aeroportul Băneasa de conducerea Partidului Comunist Român, în august 1957 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 15/1957)}

Bibliografie minimală

• Opriș, Petre, România în Organizația Tratatului de la Varșovia (1955 – 1991), Editura Militară, București, 2008.

• Suvorov, Victor, Ultima Republică, Polirom, Iași, 1997.

• Volkogonov, Dmitri, Lenin O nouă biografie, Editura Orizonturi, Editura Lider, București, f.a.