22 iunie 1941 sau distrugerea marelui vis comunist

Lagărul comunist a dezvoltat o ură fără margini împotriva forțelor germane invadatoare și totul a fost explicat prin atrocitățile comise în timpul anilor de confruntări violente. Detașamente speciale au nimicit fără milă comunitățile din teritoriul ocupat și o cruntă răzbunare trebuia să fie absolut legitimă în ochii autorităților comuniste și în cel al istoricilor. S-au scris munți de cărți și articole despre cruzimea nazistă și ideologia totalitară cultivată de cercul de putere de la Berlin a fost condamnată de învingători și de istorie. Totuși, ura foarte mare a lui Stalin parcă mai ascunde ceva și ideile i-au fost dezvoltate de urmașii de la putere prin munca aparatului de propagandă.

Iosif Vissarionovici Stalin nu putea să fie impresionat de cruzimea inamicilor și doar pentru înșelarea popoarelor sovietice juca mult teatru. Atrocitățile comise împotriva locuitorilor din lagărul comunist au fost descrise pe larg în cărțile despre teroarea comunistă. Au fost descoperite mereu categorii noi de dușmani ai poporului și închisorile nu mai făcea față poftelor liderilor de la Moscova. Şi la acest capitol țarismul construise prea puțin. Statul egalitarist n-a avut însă probleme cu spațiul. Multe locuri erau eliberate în urma execuțiilor în masă. Spații concentraționare au fost construite mai departe de ochii maselor de cetățeni sovietici și deținuții politici au fost puși să muncească până la moarte pentru construirea unei societăți utopice. Nici cei din aparatul represiv n-au scăpat de politicile de epurare ce aveau drept scop formarea unor organe perfect adaptate pentru a forma marea armată revoluționară a tovarășului Lenin. Puterea mortului era mai mare decât a omului viu.

Iosif Stalin a avut un singur mare vis pentru această trecătoare viață: cucerirea întregii planete în numele comunismului. Revoluția mondială trebuia îndeplinită cu orice preț și a muncit exact ca un fanatic creștin, cel ce se pregătește pentru lumea de dincolo întreaga viață. Fostul seminarist a preluat unele idei din religie și le-a aplicat în noul univers cu o energie demnă de o cauză mai bună. Adolf Hitler a dat ordin să fie atacată Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941 și toate planurile staliniste s-au năruit ca un castel din cărți de joc. Trupele sovietice de calitate, instruite din timp de pace, au fost amplasate lângă frontieră și din adâncimea teritoriului urmau să sosească noi și noi mari unități din toate categoriile de arme. Asaltul german a fost surprinzător de puternic și a nimicit diviziile ce se aflau lipite de graniță. Mai mult. Înaintarea coloanelor de tancuri a fost suficient de rapidă pentru a provoca încercuirea altor și altor regimente, panica fiind ceva specific trupelor amenințate de pe ambele flancuri.

Wehrmacht-ul a distrus visul de aur al comuniștilor și Stalin s-a ales doar cu o parte din Europa și aceea nu era Occidentul. În plus, au rămas forțele americane care n-au mai permis expansiunea sovietică până la Oceanul Atlantic. S-a încercat până la dispariția colosului comunist să se dezvolte planuri de ofensivă împotriva lagărului capitalist, dar nu mai era slăbiciunea militară din 1939 a europenilor. Exista unui bloc militar numit N.A.T.O. a oprit declanșarea unui nou conflict mondial, folosirea armelor nucleare nefiind o opțiune din moment ce o distrugere reciprocă n-ar fi servit cauzei comuniste. S-a așteptat o prăbușire a lumii putrede, dar a căzut lagărul socialismului în anul 1989.

Istoricii contemporani scriu în continuare că Iosif Stalin n-a vrut să pregătească țara de război și că n-a vrut să țină cont de avertismentele primite din diferite surse, inclusiv de la propriile servicii de spionaj. S-a putut spune că avea mai multă încredere în Hitler decât în generalii de subordine. Chiar liderul de la Berlin avea unele probleme cu șefii militari, dornici să lanseze provocări la un război cu lumea bolșevică. Istoricii din fostul lagăr sovietic au făcut totul să demonstreze că liderul de la Kremlin a trăit într-o lume fantastică personală, că nu se pricepea la problemele militare și că a căsăpit fără milă personalul de comandă din Armata Roșie.

N-a fost capabil nici să organizeze apărarea granițelor comune cu Al Treilea Reich și astfel Uniunea Sovietică a fost un stat nevinovat, în care conducătorii munceau pașnic pentru edificarea unei lumi noi. Apariția teoriei conform căreia trupele au fost amplasate ofensiv a provocat o cumplită enervare în cercurile de istorici și de savanți, autorii fiind combătuți fără milă. Statul comunist era absolut pașnic și oamenii muncii trudeau în fabrici și pe ogoare pentru fericirea de tip paradiziac.

Pierderile suferite de Armata Roșie

Datele publicate de către autoritățile germane și referitoare la armamentul capturat sau distrus combat această teorie clasică și o confirmă pe cea despre intențiile pur ofensive ale dictatorului sovietic. Un general român nota în jurnalul personal că bilanțul atacului german până la 6 august 1941 a fost de 13.145 de care de luptă scoase din luptă prin distrugere sau capturare. Se poate presupune că n-au fost anihilate chiar toate mașinile de luptă. Este interesant de observat că Adolf Hitler era pregătit de atac cu circa 3.500 de blindate și Stalin nu s-a gândit la acțiuni militare când avea la dispoziție o armadă terestră.

Au fost nimicite și 9.084 de avioane, trupele sovietice având mari probleme să reziste în fața bombardierelor germane în picaj. A fost absolut normal să se retragă spre linii de rezistență aflate în spatele unor obstacole naturale sau dincolo de Linia Stalin, dar germanii aveau posibilitatea să manevreze în spațiile vaste cu ajutorul forțelor motorizate. Cele 10.388 de tunuri capturate împreună cu cantități apreciabile de muniții au împiedicat artileria sovietică să execute un nimicitor tir de baraj din proiectile brizante. Generalul Tomaide amintește numai de tunuri, dar trebuie să fie luate în calcul și aruncătoarele de mine capturate. Mai mult. Armata Roșie a pierdut tehnică de luptă și în fața unităților finlandeze și române.

Iosif Stalin a adus la frontieră cea mai frumoasă armată din istorie pentru pregătirea cuceririi Europei și transformarea acesteia într-un mare lagăr comunist. Nimic nu putea să stea în fața masei de tancuri și pregătirile germane erau lipsite de importanță în raport cu ceea ce se pregătea la est de Bug și Prut. Atacul german din 22 iunie 1941 a distrus tot ceea ce a plănuit Stalin în toată perioada interbelică și a fost absolut normal să aibă o ură deosebită pe naziști. Moscova putea să fie stăpână peste Europa și Asia, Africa fiind absolut accesibilă unor unități transportate pe calea aerului.