2 septembrie 1945: Capitularea Japoniei - sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial
Relațiile internaționale s-au tensionat în perioada denumită acum interbelică din cauză că politicienii considerau că există umilințe și nedreptăți în ceea ce privește rolul unor mari state industrializate în jocurile de putere. Conflictul planetar care făcea ravagii de la 1 septembrie 1939 s-a încheiat printr-o ceremonie la bordul cuirasatului USS Missouri în ziua de 2 septembrie 1945 și s-a văzut atunci forța brută a SUA prin umbra tunurilor de calibrul 406 mm.
Reprezentantul Japoniei a semnat actul capitulării și astfel omenirea putea să aibă parte de un viitor mai bun. Armele tăceau și erau înlocuite de uneltele muncitorilor ce urmau să șteargă urmele bombelor concepute de elitele intelectuale ale epocii. S-a demonstrat apoi de către istorici că au fost vinovate de toate nenorocirile statele din ceea ce era cunoscut pe scurt drept Axa Berlin - Roma – Tokyo. Învinșii au fost obligați și să plătească pentru ceea ce au distrus armatele în ofensivă. Forțele de sclavie au fost continuate mult după 1945 în numele libertății. Mereu politicienii își ascund caracterul infam și criminal în spatele unor idei frumoase. Creierul omului nu era și nu este încă organizat rațional și moral.
Realitatea adusă de conflagrație a fost ceva mai complicată. Adevărul uitat de istorici a fost că toți politicienii implicați în conflict au fost odioși prin deciziile luate, dar au plătit numai cei învinși de puterea brută a mașinilor. Winston Churchill a fost considerat un patriot englez care a luptat pentru binele popoarelor din vastul imperiu în care soarele nu apunea niciodată. În realitate, a fost un politician fără inimă și fără scrupule. Se știe că prin deciziile luate la Moscova și la Yalta a oferit Europa de Est lui Stalin, ceea ce înseamnă că a fost un nou Pact Molotov – Ribbentrop, dar au fost schimbați actorii capitaliști. Liderul britanic, cel ce se definea drept un nobil democrat, a oferit poporul român lui Stalin drept o pedeapsă pentru invazia din 22 iunie 1941, dar marea crimă a fost împotriva poporului polonez.
Militarii din statul slav au luptat din prima secundă împotriva nazismului și au avut astfel o contribuție decisivă la înfrângerea Reichului. Unități întregi au fost alături de englezi pe Frontul de Vest până la ultimul cartuș și erau temute de către soldații Wehrmachtului. Cea mai eficientă escadrilă din timpul luptelor denumite Bătălia Angliei a fost formată cu personal refugiat din statul atacat la 1 și 17 septembrie 1939. Escadrila 303 de vânătoare a devenit cea mai faimoasă din cadrul celor 15 unități încadrate de militari polonezi. Mai mult. A fost cea mai renumită și mai apreciată din cadrul Forțelor Aeriene Regale (RAF).
Trădarea față de militarii polonezi nici nu se poate compara cu cea îndreptată împotriva popoarelor din imperiul britanic. S-a intrat în conflict pentru ajutorarea Poloniei și se lupta pentru libertate și democrație împotriva regimului nazist, odios prin politicile rasiale concepute și aplicate. Rezultatul la sfârșitul conflictului a fost că Polonia a fost lăsată în lagărul sovietic și unui dictator care avea la activ mai multe crime decât Adolf Hitler.
Intervenția militară în Manciuria
Winston Churchill a mai comis o monstruozitate de parcă era sluga umilă a dictatorului de la Kremlin: a cerut intervenția militară în Manciuria. A fost deschis astfel drumul spre comunizarea popoarelor din China și s-a format o putere militară ancorată în ura împotriva a ceea ce înseamnă Occident. Popoarele din colosul roșu suferă și astăzi în urma politicii celor trei lideri la Yalta în februarie 1945. Aburii alcoolului au lăsat urme adânci în gândirea celor care ar fi trebuit să fie salvatorii omenirii. F. D. Roosevelt și Winston Churchill au nenorocit popoarele planetei prin oferirea de sânge proaspăt unui dictator care depindea de aprovizionările occidentale. Au stat în genunchi în fața celui care i-a mărit puterea lui Hitler prin deciziile din august 1939.
Al Doilea Război Mondial a fost o luptă pentru obținerea de mai multă putere și n-a avut vreo legătură cu fericirea oamenilor. Au fost satisfăcute doar poftele bolnave ale celor care nu erau mulțumiți cu funcțiile deținute și cu rolul prea redus în desfășurarea evenimentelor istorice. Liderii militari au putut să-și aplice ideile criminale până la ultimul proiectil lansat spre pozițiile inamice sau prin experimente cu gaze toxice și bacterii. S-a avut grijă să se dea vina numai pe cei învinși. Cel mai cunoscut exemplu poate să fie cazul orașului Royan, cel care a avut soarta pecetluită chiar de un general francez obsedat de glorie. Edgard de Larminat nu putea să rămână în pagini cărților de Istorie drept un comandant care a blocat un sistem de fortificații pe malul Oceanului Atlantic și a început lupta pentru a ajunge Eliberatorul de la Royan. A reușit să obțină o presupusă măreață victorie în aprilie 1945, dar aceasta nu avea nici cea mai mică importanță în economia războiului, Germania fiind aproape de capitulare. Aprovizionarea prin portul Bordeaux n-ar fi fost necesară din moment ce se folosea portul Anvers și tancurile americane se apropiau de fluviul Elba. Garnizoana germană putea să mai rămână să vegeteze încă o lună.
Realitatea a fost că ambele tabere au dus un război fără milă și îndurare împotriva civililor și a militarilor, care cădeau prizonieri, adevărate fenomene de genocid fiind organizate, dar au rămas cunoscute numai cele făcute de către cei învinși. Interesant este că formele perfecte au fost executate chiar de către cei ce se consideră pozitivi în istorie. Liderii de la Moscova se declară urmașii Uniunii Sovietice, dar nu vor să recunoască masacrul realizat împotriva locuitorilor ocupați de Armata Roșie, cazul Katyn din 1940 fiind cel mai cunoscut. Era o politică sistematică de exterminare a unor întregi categorii de populație și se începea cu elitele unor popoare pentru a rămâne masele de proști și mediocri, cei care ar fi urmat să fie manipulați de către aparatul de propagandă stalinist după gustul celor lipsiți de scrupule și ajunși în vârful piramidei puterii.
Ceremonia din 2 septembrie 1945 a rămas ca o dată exactă pentru încetarea ostilităților, dar istoricii uită mereu să spună adevărul până la capăt. Conflictul mondial nu s-a încheiat prin semnătura reprezentantului japonez și nu s-a rezolvat ceva din tensiunile internaționale ce clocoteau în adâncuri precum un vulcan nervos. Iosif Stalin primise acordul capitaliștilor anglo – americani să atace trupele japoneze din China. Chiar a fost rugat să trimită Armata Roșie și cererea a fost satisfăcută cu promptitudinea permisă de deplasarea trenurilor militare pe lungul și uzatul Transsiberian. A fost o eroare strategică de neiertat și astfel lumea chineză a ajuns parte a lagărului comunist și un nou motor al revoluției mondiale. Conflictul nu s-a încheiat în 2 septembrie 1945, ci lupta contra a tot ceea ce înseamnă Occident și libertate continuă și astăzi prin tot ceea ce face Beijingul și astfel se demonstrează valabilitatea teoriei lui Gustave Le Bon despre căderea creierelor în trecut și nu se poate scăpa din această capcană psihologică.
Al Doilea Război Mondial a început prin atacul german asupra Poloniei, dar a fost imaginea pură a ideii de revoluție mondială, tancurile sovietice nenorocind popoarele din Europa de Est și apoi pe cele din Extremul Orient. Războiul a fost dorit în primul rând la Kremlin și politica lui Stalin din 1939 chiar a dat roade prin faptul că lumea capitalistă a fost incendiată. Așa cum se întâmplă în natură, focul și-a schimbat direcția și invazia germană din iunie 1941 a dat peste cap toate planurile elaborate începând din ianuarie 1924. Armata Roșie n-a mai putut să cucerească întreaga planetă.
Al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat la 2 septembrie 1945 deoarece au apărut noi centre de putere care să susțină cu fanatism un război intern împotriva dușmanilor poporului și unul pe plan extern sub termenul de revoluție mondială. Ideile vechi au rămas în vigoare și astăzi. Au fost ridicate fabrici care să ofere iluzia că se oferă locuri de muncă maselor populare, dar acestea produceau tancuri și avioane de luptă în cantități nelimitate, ceea ce a dus la scăderea nivelului de trai până la cartelele alimentare și chiar foamete cu mortalitate în masă. Modelul sovietic a fost copiat în totalitate la nivel ideatic și s-a aplicat cu o cruzime specific asiatică. China și Coreea de Nord sunt cele două state care afirmă pe față că vor să distrugă Occidentul și valurile de asalt coreene s-au strivit de limesul ucrainean în timp ce resursele statului peninsular se topesc în proiectile și rachete pentru atacarea Europei.
Se asistă acum la o ofensivă spre vest în locul celei inițiate spre Coreea de Sud în 1950. Conferința de la Tianjin a adus o declarație clară de transformare a Chinei în acel colos care să realizeze revoluția mondială ca pe vremea lui Stalin, dar acum Rusia este o colonie vastă a Beijingului și are nevoie de bunăvoința imperiului ideologic în timp ce hemoragia de oameni îi secătuiește puterile. Ceremonia militară din capitala Chinei din septembrie 2025 se dorește a fi o demonstrație de forță prin care liderul comunist în vârstă să arate că este în curs de dominare a planetei prin pionii din Ungaria, Rusia, Coreea de Nord, India sau Turcia. Vrea să facă un singur lagăr de concentrare și caută persoane ce vor cu orice preț o funcție prin care să se simtă bine. Președintele Ucrainei a încercat să sugereze Chinei să aplaneze conflictul, dar invazia rusească este un excelent mijloc de distrugere a Occidentului în timp scad și puterile forței agresarea și Beijingul face orice pentru a menține războiul în timp ce se cultivă o imagine pozitivă a dragonului roșu.
Al Doilea Război Mondial n-a adus îndeplinirea visului de cucerire a întregii planete pentru a se forma un singur lagăr de concentrare, utopia unicității fiind cunoscută și la religiile monoteiste. Beijingul a folosit arma economică în vederea ducerii conflictului până la capăt cu tehnologie capitalistă. Acum pare că are totul pentru strivirea lumii libere și oricând se poate declanșa o furtună planetară în care nu contează consecințele. Există în continuare politicieni care se cred peste limitele legilor și foarte inteligenți, dar evenimentele politice, militare și economice curg astfel încât să ofere surprize nebănuite și neplăcute.
Foto: Ministrul de Externe al Japoniei, Mamoru Shigemitsu, semnează capitularea Japoniei, la bordul navei USS Missouri, în fața generalului american Richard K. Sutherland, la 2 septembrie 1945 (© Naval Historical Center Photo # SC 213700)