Votul de la Bruxelles nu este o dramă națională

Perspectiva intrării în spațiul Schengen, una reală și foarte apropiată, ne-a făcut, încă odată, să ne ambalăm prea tare, să ridicăm prea mult așteptările, pentru a avea înălțime de unde să cădem după decizia din Consiliul Justiție și Afaceri Interne. Era clar că a apărut un obstacol foarte serios reprezentat de Austria. Olanda și Suedia fuseseră convinse, cel puțin parțial după cum s-a văzut în cazul Olandei, prin diplomație și prin forța argumentelor, argumente susținute și de concluziile celor două echipe de inspectori, ale UE și ale Olandei, care au venit să verifice situația la fața locului.

Dar cu Austria a fost cu totul altceva. Practic, Austria nu a vrut să țină cont de niciun argument, nu a acceptat nicio discuție, nicio variantă de ieșire din impas. Toată lumea a putut constata jocul incorect față de România, dar și față de Uniunea Europeană, practicat de Viena.

Reacțiile din România au urmat, în mare, două școli de gândire, în afara abordărilor naționalist-radicale, care oricum spun același lucru cu orice prilej.

Prima, că România nu are ce să își reproșeze, că a făcut tot ceea ce era posibil și că doar Austria este de blamat. A doua școală de gândire susține că România nu a făcut nicio reformă, că s-a bazat pe minciuni și că nu merita să intre în Schengen, vina fiind a leadership-ului de la București.

Adevărul nu este la mijloc, dar are mai multe fațete.

În primul rând, România este pregătită să intre în Schengen, fără a fi vreun model al reformelor sau vreun campion al eradicării corupției din vămi, din punctele de trecere a frontierei sau de oriunde altundeva. Dar nici nu mai este România de acum 11 ani. Are un nivel pe care poate scrie “admis” și atâta tot. Este ridicol ca guvernul austriac, cu mari scandaluri de corupție, recente sau din trecut, să facă uz de dreptul de veto pe o temă atât de sensibilă. Pentru că a acuza România că permite intrarea în Schengen a zeci de mii de migranţi care ajung apoi în Austria, acolo duce, la tema corupției instituționalizate.

În al doilea rând, România a reușit să obțină sprijin la un nivel pe care rareori l-a cunoscut până acum. Parlamentul European, Comisia Europeană, state importante din Uniunea Europeană, în frunte cu Germania și-au dovedit sprijinul pentru cauza României. Este un moment care trebuie folosit și consolidat.

Acest lucru dovedește că ratarea din 8 decembrie nu este un capăt de drum, nu este o dramă națională. Tema va fi reluată, mai devreme sau mai târziu. Chiar mai mult decât atât, la sfârșitul votului, România a primit mesaje foarte explicite de susținere în continuare.

Pus și simplu, România trebuie să meargă mai departe, să-și facă treaba, să se situeze de partea rațiunii și a bunului simț, chiar dacă acum nu a primit aceleași lucruri din partea Austriei. Viena a devenit o problemă europeană, așa cum a mai fost în trecut. Europa trebuie să-și rezolve problemele să-și înțeleagă vulnerabilitățile și să aplice aceeași măsură pentru membrii care nu respectă nici obligațiile, nici tratatele în litera și spiritul lor.

Și nu în ultimul rând Europa are nevoie să ia cât mai rapid măsuri ferme împotriva migrației ilegale. Este o mare problemă care îngrijorează în mod real cetățenii europeni. Altfel, politicieni ca Nehammer vor apărea peste tot.