Stalingrad, radiografia unei bătălii cruciale
Puține episoade ale istoriei contemporane continuă să suscite cu aceeași intensitate dezbateri și analize precum bătălia de la Stalingrad. La peste opt decenii distanță, istorici, strategi militari și pasionați de istorie încă revin asupra acestui moment deosebit de important al celui de Al Doilea Război Mondial.
Unii îl văd ca pe începutul sfârșitului pentru Germania nazistă. Alții, precum reputatul istoric american David Glantz, îl caracterizează drept bătălia după care „Germania nu mai putea învinge în acest război, în niciun fel de condiții sau termeni“.
Dar poate la fel de fascinantă precum bătălia în sine este evoluția istoriografiei confruntării de la Stalingrad. Imediat după capitularea Armatei a 6-a, conducerea nazistă a căutat un țap ispășitor, iar armatele române aflate pe flancuri au fost primele sacrificate pe altarul propagandei. Explicația era comodă, simplă, convenabilă.
Numai că, odată ce istoricii occidentali au început să discearnă realitatea cercetând arhivele și lucrările memorialistice ale actorilor militari implicați, tabloul s-a nuanțat dramatic: dispozitivul Axei era supraextins, vulnerabil, trupele aliaților Germaniei erau slab echipate, iar rezervele mobile, insuficiente pentru a salva ceea ce planificatorii germani nu au luat în calcul, și anume o contraofensivă sovietică majoră. Totuși, pentru a înțelege cu adevărat bătălia de la Stalingrad, analiza trebuie să meargă dincolo de linia germană.
Și aici începe o altă poveste, poate și mai complicată: istoriografia sovietică. Timp de decenii, bătălia a fost înfățișată în URSS într-o cheie eroică, aproape mitologică. Dar chiar și generalii sovietici implicați în planificarea Operațiunii Uranus au lăsat în urmă variante diferite, uneori contradictorii, sugerând că narativul oficial era doar o parte din adevăr.
Abia după destrămarea Uniunii Sovietice, unele arhive s-au deschis pentru scurt timp, dezvăluind un peisaj strategic mult mai complex. Iar în ultimii ani, o nouă serie de cărți scrise în urma consultării acestor arhive a început să contureze o imagine mai brută, mai puțin lustruită: atacurile Armatei Roșii s-au desfășurat de multe ori diferit față de ceea ce a prezentat propaganda sovietică, dificultățile logistice și operaționale au afectat contraofensiva, și – poate cel mai tulburător – lucrările recente au relevat dimensiunea uriașă a pierderilor cu care Armata Roșie a plătit victoria.
Stalingradul rămâne astfel nu doar o bătălie colosală, ci și un teritoriu al istoriei în permanentă cercetare. O bătălie care se reia, în tăcere, de fiecare dată când un istoric ia la rând arhivele, când o nouă carte redeschide dezbaterea sau când încercăm, din nou, să înțelegem cum s-a schimbat războiul după bătălia de la Stalingrad.
Descoperă radiografia Bătăliei de la Stalingrad, o luptă crucială istoria celui de-al Doilea Război Mondial, în numărul 53 al revistei „Historia Special” (revista:special/53), , disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 22 decembrie 2025 – 21 martie 2026, și în format digital pe paydemic.com.