Războiul din Ucraina și impactul asupra Rusiei

Orice conflict militar, chiar dacă este botezat operațiune militară specială, implică moarte, brutalitate și distrugeri în funcție de voința comandanților trimiși pe front și care au o educație ce nu ține cont de existența unor legi ale războiului modern.

Armata rusă s-a declarat moștenitoarea Armatei Roșii a muncitorilor și țăranilor și regulile stabilite de Stalin au fost aplicate cu un presupus elan patriotic împotriva populației civile din Ucraina. Orice este permis pentru atingerea scopului indicat de centrul de putere de la Kremlin, cel ce se manifestă prin forță pentru a obține prestigiu în ochii milioanelor de supuși, cei ce știu numai de brutalitate.

Conflictul din partea de est a Europei se încadrează la categoria război deoarece au fost implicate din primele minute mari efective umane și tehnică de luptă din toate armele, inclusiv din domeniul puternic și costisitor al marinei. Nu s-a făcut economie de muniție pentru atingerea obiectivului și ostilitățile continuă.

Dorința Kremlinului consta cel puțin în numirea unui fidel conducător la Kiev, cam după modelul celui din Belarus, pofta maximală constând în ocuparea în totalitate a statului vecin. S-a spus cândva că Primul Război Mondial a fost unul al surprizelor și zisa operațiune militară specială începută în februarie 2022 n-a făcut excepție de la regulă.

Prima surpriză

Liderul de la Kremlin a făcut calcule corecte în biroul secret împreună cu colaboratori de încredere și a ajuns la concluzia că ocuparea Ucrainei o să fie o operațiune militară specială la o scară mai mare decât zisa eliberare a Peninsulei Crimeea.

Victoria era garantată prin faptul că presa internațională urma să prezinte concentrările de forțe de la granițele statului ales drept țintă pentru a demonstra forța armatei ruse, cea ce preluase greaua moștenire a Armatei Roșii.

Numai imaginile din satelit speriau la o primă vedere, dar se adăugau și filmele cu lungi trenuri pline cu tancuri sau convoaiele rutiere cu tehnică militară de toate tipurile. Era evident că se formau grupări tactice mobile pentru o invazie rapidă, undeva în adâncime fiind pregătite detașamente de desant aerian. Unitățile de artilerie și rachete urmau să facă prăpăd pentru a tăia orice poftă de rezistență. Jocurile erau făcute.

A doua surpriză

Forțele ucrainene erau considerate slab antrenate, prost dotate și fără curaj să înfrunte invadatorul ce se remarcase prin puterea copleșitoare în timpul invaziei din Crimeea. Nu s-a ținut cont de un mic detaliu: industria de armament existentă în fostul stat sovietic. Ucraina a moștenit multe uzine mecanice, denumire ce pare inofensivă la o primă vedere. Realitatea era însă una deosebit de crudă.

Există instalații la suprafața solului, dar trupele de geniu și muncitorii au realizat capacități de producție în adâncuri, departe de potențialul bombelor de mare putere. Au fost proiectate să fie independente de sistemul de energie electrică și puteau să livreze frontului muniții și guri de foc.

Depozitele erau pline cu tot felul de tunuri, tancuri și alte arme ce pot însemna un pericol atunci când sunt recondiționate și modernizate. Au fost găsite ca din întâmplare 99 de autotunuri de mare putere de tip Pion, instalații ce folosesc proiectile de calibrul 203 mm.

Armata rusă a avut mare noroc cu corupția din Ucraina, multe arme fiind vândute pentru arginți fără de miros. Altele au fost lăsate în paragină pentru că viața este scurtă și nu merită să fie pierdută muncind la îngrijirea unor mijloace de distrugere ce erau definite drept uzate moral și fizic, doar bune de casat.

Ar fi fost deosebit de utile dacă ar fi fost disponibile din primele ore ale invaziei. O apărare pe direcțiile principale de înaintare a trupelor ruse cu 99 de Bujori, traducerea termenului de Pion în limba română, ar fi generat o catastrofă de neuitat pentru armata rusă. S-a ajuns acum la lupte de uzură în care fiecare parte folosește arsenalul moștenit de la Uniunea Sovietică, Federația Rusă având superioritatea numerică la capitolele guri de foc și la muniție.

A treia surpriză

Comandamentul rus a preluat ideile simple ale planificatorilor strategici sovietici și ocuparea aerodromurilor era considerată vitală pentru a se realiza învăluirea pe verticală a forțelor terestre inamice. Kievul avea astfel de instalații și o țintă favorită a Moscovei era aeroportul Hostomel.

Folosirea trupelor de desant aerian se impunea pentru a deschide drumul coloanelor de blindate și au fost trimise trupe cu avioanele și elicopterele existente din belșug. Ghinion! Ofițerii ucraineni cunoșteau doctrina sovietică și au avut suficiente trupe în regiune și cele mai periculoase erau unitățile ce dispuneau de armament antiaerian.

Nu sunt cunoscute exact efectivele trimise la asalt și nici câte aparate de zbor au fost utilizate, dar se pare că pierderile au fost deosebit de grele și resturile unităților imobilizate la sol au fost obligate să se retragă pentru a se pune la adăpostul tunurilor de pe tancuri.

Nu sunt cunoscute pierderile în avioane și elicoptere, dar se pare că a fost un adevărat masacru și așa se explică de ce forțele aeriene ruse nu prea îndrăznesc să pătrundă adânc în spațiul aerian inamic și se limitează la acțiuni în câmp tactic și în mare viteză. Aparatele de zbor moderne sunt deosebit de costisitoare și greu de produs în serie mare.

S-au dus vremurile lui Stalin când erau trimise avioane confecționate din lemn și placaj. Numai într-o singură zi de mai 2023 au fost pierdute două elicoptere Mi-8, un Su-34 și un Su-35, ceea ce a însemnat prea mult în raport cu potențialul industrial și financiar al Federației Ruse.

A patra surpriză

Uniunea Sovietică a dezvoltat încă de pe vremea lui Stalin ideea de operațiuni de desant în spatele dispozitivului inamic prin folosirea masivă a trupelor de parașutiști și a planoarelor. Învăluirea pe verticală a fost aplicată începând chiar din anii Marii Crize Economice și nu s-a făcut vreo reducere bugetară în ceea ce privește instruirea forțelor aeropurtate.

Ideea a fost păstrată și industria a livrat avioane de transport de mari dimensiuni pentru ducerea oamenilor pe aeroporturile controlate sau pentru desant de la mare altitudine și viteză. Au fost produse și elicoptere pentru misiuni de atac la sol și de transport trupe, cel mai răspândit model fiind Mi-8. Teoria era bună, dar s-a dovedit că spațiul aerian din Ucraina este înțesat cu rachete din perioada sovietică sau din generațiile noi și aparatele lente au devenit o pradă ușoară.

Chiar temutele Ka-52 au fost trimise în misiuni cât mai scurte și țintele sunt atacate de la distanță cu rachete, ceea ce duce la o limitare drastică a preciziei. Forțele de elită au fost trimise să lupte la sol în calitate de infanterie, ceea ce înseamnă o uzură deosebită chiar a fondului biologic al popoarelor din Federația Rusă. Această tactică, inclusiv în abatorul numit Bakhmut, duce la epuizarea celor mai bune trupe și nimic nu se compară cu pierderea oamenilor valoroși.

A cincea surpriză

A fost reprezentată de vulnerabilitatea tancurilor moștenite din sovietica eră sau produse ulterior pe baza modelelor clasice. Proiectanții vremii au primit indicații clare să asigure protejarea arcului frontal cel mai expus la lovituri directe și a fost realizat blindaj înclinat și stratificat.

Masa a fost menținută redusă prin orice mijloace pentru a putea utiliza cât mai multe poduri din regiunile de conflict și partea superioară a mașinilor a fost mai subțire. Tocmai acest plafon metalic a devenit ținta favorită a rachetelor ce sunt concepute să treacă și prin blindaje reactive.

Ajungerea la munițiile de tun duce imediat la o explozie devastatoare și turela grea de multe tone zboară prin aer ca o jucărie. Grav este că dispar și echipajele instruite pentru luptă. A fost un masacru în tancuri și alte blindate, munițiile inteligente zdrobind coloșii ce aparțin epocii în care domina în economie industria grea a oțelului.

Liderul de la Kremlin a considerat că poate să obțină un control rapid asupra Ucrainei și ar fi capturat cantități importante de tehnică de luptă, ceea ce ar fi asigurat formarea de noi unități militare și sporirea puterii de foc a reînviatei Armate Roșii. Moscova face mari eforturi pentru a aduce în prezent o lume ce era moartă înainte de 1991, dar conducătorii nu vor să înțeleagă simplul fapt că a fost o cumplită iluzie formarea unui stat pe baza unor indicații politice inventate în secolul al XIX-lea.

_{Foto sus: Pixabay}