Prăbușirea Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial

Poporul maghiar a fost mereu obsedat de ideea de superioritate în raport cu etniile vecine și, normal, acestea erau condamnate să muncească pentru fericirea stăpânilor ajunși cândva din adâncurile Asiei. Chiar dacă s-a trecut la învățarea de carte în cadrul unor instituții de prestigiu, tezele au rămas și chiar au fost amplificate în cadrul unei mitologii naționale.

S-a mers până la ducerea unei politici de maghiarizare forțată pentru a avea cât mai multe trupuri îndoctrinate de principiile cultivate de unii intelectuali dornici să rămână prin ceva în istorie, să scape de neagra uitare a trecerii vremii. Austro-Ungaria a fost o epocă de glorie pentru cei ce doreau să facă un imperiu mare și a venit războiul mondial, o ocazie pentru ocuparea de noi teritorii în dauna vecinilor mai slabi.

Conflictul a fost unul al surprizelor și armata imperială a suportat multe șocuri din partea forțelor ruse și italiene. Divizii întregi au fost spulberate, dar s-a rezistat și noi mase de bărbați au fost mobilizate pentru apărarea granițelor și a măreției monarhiei. Ajutorul german a asigurat oprirea ofensivelor ruse de amploare și în anul 1916 era un echilibru de forțe pe toate fronturile, bătăliile de la Verdun și Somme blocând resursele militare ale celor două tabere. Era nevoie de deschiderea unui nou front și Antanta a reușit să aibă o diplomație mai bună și a atras în conflict România, conducerea de la București fiind sătulă de modul în care Viena și Budapesta tratau poporul român supus unei crunte exploatări naționale.

Puterile Centrale erau net inferioare la capitolul oameni și resurse și în fiecare zi Antanta primea materiale strategice din SUA și din restul lumii. Submarinele germane reușeau să mai torpileze vapoare încărcate până la refuz, dar aprovizionarea mergea din plin.

Intrarea României în Primul Război Mondial

Cum conducerea de la Berlin nu dorea să caute o soluție negociată, tot armele urmau să decidă viitorul și a fost necesară intrarea armatei române pe scena istoriei. A fost exact lovitura de grație dată dublei monarhii, cea care era la capătul puterilor în ceea ce privește forțele umane mobilizabile. Frontul de pe linia Carpaților era prea lung pentru un stat obosit de Ofensiva Brusilov din vara anului 1916.

Unii istorici de astăzi încearcă să minimalizeze impactul declanșării războiului din august 1916, dar nici nu bănuiesc cei din birouri plăcute cât înseamnă luptele zise de mică amploare. Puțini oameni au ajuns în Vama Buzăului pentru a studia istoria și nici strategii din marele capitale nu auziseră de această regiune de frontieră. Era un fel de capătul pământului. Totuși, trupe austro-ungare au fost aduse să blocheze vreun gest de curaj al românilor și chiar a avut loc o luptă de peste trei ore.

A fost suficient ca prin atacuri frontale și din flanc unitățile trimise la atac să captureze 492 de militari inamici, alți 17 fiind prinși răniți. Cariera ostășească a fost terminată definitiv pentru 115 luptători imperiali. A dispărut astfel un întreg batalion de infanterie, resturile trupei urmând să fie contopite cu alte unități cu rândurile rărite. Grav era că au fost pierdute 500 de arme cu 60.000 de cartușe. Timpul se măsoară altfel în război. Diferența de forțe a crescut în favoarea Antantei și Budapesta a fost obligată să caute noi și noi recruți pentru a umple găurile din front.

Conducerea austro-ungară a fost obligată să caute noi rezerve pentru acoperirea frontului, dar nu tot nu se mai făcea față diviziilor românești. Oamenii necesari în fața aliaților au fost dirijați spre Transilvania unde fiecare pas al soldaților români era o apropiere de înfrângerea finală. Grav a fost că liderii germani au decis că trebuie să deplaseze divizii întregi spre noul front și s-a format o întreagă armată din trupe aduse de pe unde s-a putut. Au fost găsite suficiente rezerve de artilerie grea, aviație și, mai ales, muniție de toate calibrele. Trenurile au început să se scurgă spre Carpați și Dunăre. Infanteria austro-ungară trebuia să fie sprijinită de tehnică pentru că oamenii erau din ce în ce mai greu de găsit.

Această mișcare pare astăzi un succes, un adevărat Blitzkrieg împotriva unei armate ce nu era pregătită de un conflict modern de amploare, dar la nivelul istoriei a fost un dezastru. Puterile Centrale au sângerat cumplit de mult acolo unde nu era necesar și nu s-a mai putut ataca masiv pe Frontul de Vest, industria Antantei pregătind armament performant în cantități care au depășit necesarul trupelor. Toate planurile de măreție ale celor patru imperii au fost date peste cap și acestea au dispărut definitiv din istorie, chiar dacă prin tratatul de pace impus României în anul 1918 mai erau răpite teritorii. Meteahnă veche!

Fantasma Regatului Sfântului Ștefan a rămas în mințile înfierbântate. Iluziile sunt cele ce țin în viață popoarele și această regulă a psihologiei popoarelor nu poate să fie eliminată.

Regulile lui Gustave Le Bon sunt universale și veșnice.

_{Tren blindat austro-ungar, la începutul Primului Război Mondial (© Wikimedia Commons)}