Peștera în care oamenii preistorici au prelucrat cupru timp de 4.000 de ani
O rocă verde misterioasă descoperită la mare altitudine în Pirinei indică faptul că oamenii preistorici au exploatat cuprul într-o peșteră din Spania, la mare altitudine, timp de peste patru milenii, potrivit arheologilor.
Peștera era plină de straturi de fragmente minerale verzi și numeroase bucăți de cărbune, ceea ce arată că oamenii reveneau în mod repetat la acest campament sezonier de-a lungul generațiilor, informează Live Science.
Arheologii au descoperit peștera la aproximativ 2.235 de metri deasupra nivelului mării, în provincia spaniolă Girona, aproape de granița muntoasă cu Franța. În interior, cercetătorii au găsit rămășițe umane, oase de animale, vase ceramice sparte și vetre preistorice — toate dovezi că oamenii au folosit peștera timp de peste 4.000 de ani. De asemenea, au descoperit aproape 200 de bucăți din roca verde misterioasă, care nu se găsea în mod natural în peșteră.
Epoca Cuprului (numită și Calcolitic) în Europa preistorică a durat aproximativ între anii 5000 și 2000 î.Hr. În această perioadă, oamenii au început să exploateze rezervele naturale de cupru pentru a crea unelte, bijuterii și vase. De exemplu, Ötzi, Omul Ghețurilor, avea asupra sa un topor de cupru când a murit în anul 3300 î.Hr., iar unii experți cred că ar fi putut explora Alpii pentru a obține minerale bogate în cupru.
Este relativ simplu să extragi cupru dintr-un mineral precum malachitul. Mineralul de carbonat de cupru este încălzit, ceea ce eliberează dioxid de carbon și transformă mineralul verde într-un reziduu negru numit oxid de cupru. Oxidul de cupru este apoi supus unei surse de carbon, precum cărbunele, care eliberează dioxid de carbon și lasă în urmă o mică bucată de cupru.
Peștera de mare altitudine cercetată de arheologi în Pirinei conținea aproape 200 de fragmente dintr-un mineral verde despre care se crede că este malachit, alături de zeci de gropi de ardere sau vetre preistorice unde oamenii probabil prelucrau mineralul pentru a extrage cupru.
„Multe dintre aceste fragmente sunt alterate termic, în timp ce alte materiale din peșteră nu sunt, ceea ce sugerează clar că focul a jucat un rol important în procesarea lor și că a existat o intenție deliberată în spatele acestui proces”, a declarat coautoarea studiului, Julia Montes-Landa, arheolog la Universitatea din Granada.
Primele dovezi de ocupare a peșterii datează din perioada 5000–4300 î.Hr., potrivit studiului, însă utilizarea cea mai intensă a avut loc între 3600 și 2400 î.Hr., în perioada de apogeu a Epocii Cuprului.
Arheologii au recuperat, de asemenea, două obiecte de podoabă și rămășițe umane din perioada de utilizare intensă a peșterii. Una dintre bijuterii era un pandantiv alungit realizat dintr-o cochilie de scoică (Glycymeris), iar cealaltă era un dinte de urs brun (Ursus arctos), perforat pentru a fi purtat ca pandantiv. Rămășițele umane includeau un dinte de lapte și un os de deget, ceea ce ar putea sugera că peștera a fost folosită ca loc de depunere funerară, au scris cercetătorii în studiu.
Având în vedere exploatarea intensă a peșterii de-a lungul a mii de ani, cunoștințele despre sit și resursele sale trebuie să fi fost transmise din generație în generație, au remarcat cercetătorii.
Cercetătorii se așteaptă să continue săpăturile timp de mai mulți ani. De asemenea, intenționează să confirme în viitorul apropiat identificarea rocii verzi ca fiind malachit, ceea ce îi va ajuta să înțeleagă mai bine scopul final al activităților de prelucrare desfășurate în peșteră timp de mii de ani.
Foto sus: Arheologii cercetează o peșteră din Pirinei care a fost folosită de oamenii preistorici timp de peste patru milenii (© IPHES-CERCA)