O structură de mari dimensiuni din perioada Hoardei de Aur, descoperită de arheologi în Kazahstan
Arheologii au descoperit dovezi ale existenței unei importante construcții din perioada Hoardei de Aur în situl arheologic din zona Zhantai, situată în nordul Kazahstanului.
Cercetători și studenți ai Universității Margulan continuă o expediție științifică dedicată identificării și studierii siturilor arheologice din perioada Hoardei de Aur. Traseul expediției traversează regiunea de pe malul stâng al fluviului Irtiș, lacul Kyzylkak și văile râurilor Olenti, Șiderti și Sileti, acoperind regiunile Pavlodar, Kazahstanul de Nord și Akmola, relatează Agenția de Știri Qazinform, citând Ministerul Științei și Învățământului Superior din Kazahstan.
Zona Zhantai s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante descoperiri ale expediției. În prima etapă a săpăturilor, arheologii au identificat dovezi ale existenței unei structuri arhitecturale de mari dimensiuni. Descoperirea este susținută de numeroase fragmente de cărămizi arse, neobișnuite pentru perioadele istorice ulterioare, precum și de rezultatele investigațiilor realizate cu tehnologia LiDAR și cu radarul de penetrare a solului (Ground-Penetrating Radar – GPR).
Conform cercetărilor ulterioare, cărămida descoperită măsoară 25 × 25 de centimetri, dimensiune corespunzătoare așa-numitului „standard al Hoardei de Aur”. Acest tip de material de construcție a fost utilizat pe scară largă în perioada Hoardei de Aur la ridicarea palatelor, moscheilor, mausoleelor și a altor edificii monumentale.
Anterior, Agenția de Știri Qazinform a relatat că un veșmânt feminin unic din perioada Hoardei de Aur, descoperit la Mausoleul Bolgan Ana și restaurat de oamenii de știință, a fost transferat în patrimoniul Muzeului Național al Kazahstanului.
Moștenitorii lui Ginghis Han
Hoarda de Aur a fost unul dintre cele mai puternice state create în urma expansiunii Imperiului Mongol din secolul al XIII-lea. Ea s-a format după moartea lui Ginghis Han, când vastul imperiu a fost împărțit între urmașii săi. Teritoriul Hoardei de Aur a revenit lui Jochi, fiul cel mare al lui Ginghis Han, iar conducerea efectivă a fost consolidată de fiul acestuia, Batu Han (nepotul lui Ginghis Han). După marile campanii militare din Europa de Est, Batu Han a întemeiat un stat care se întindea de la fluviul Volga până în stepele nord-pontice și controla numeroase popoare și rute comerciale.
Hoarda de Aur și-a stabilit capitala la Sarai, un important centru politic și economic situat pe malul Volgăi. Deși conducătorii săi erau de origine mongolă, majoritatea populației era formată din triburi turcice. În timp, cultura și limba turcică au devenit dominante, iar în secolul al XIV-lea conducătorii Hoardei au adoptat islamul, fapt care a influențat profund organizarea statului și relațiile sale diplomatice.
Un aspect important al istoriei Hoardei de Aur a fost dominația exercitată asupra cnezatelor rusești. Acestea erau obligate să plătească tribut și să recunoască autoritatea hanului, deși își păstrau o anumită autonomie internă. În același timp, Hoarda de Aur a întreținut relații comerciale active cu Orientul Mijlociu, Asia Centrală și statele europene, profitând de poziția sa strategică pe principalele drumuri comerciale.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur a intrat într-o perioadă de declin, cauzată de conflicte interne, lupte pentru succesiune și invaziile lui Timur. Puterea Hoardei de Aur a fost slăbită și mai mult după victoria cneazului Ivan al III-lea al Moscovei asupra dominației tătaro-mongole. În secolul al XV-lea, Hoarda de Aur s-a destrămat în mai multe hanate independente, precum Hanatul Crimeii, Hanatul Kazan și Hanatul Astrahan, marcând sfârșitul unuia dintre cele mai influente state ale Evului Mediu eurasiatic.