Arta giuvaiergeriei în Imperiul Mongol

În comunitatea mongolă din timpul Hoardei de Aur, femeile erau tratate foarte bine și deseori consultate în legătură cu sfaturile și deciziile politice. Acest fenomen social poate fi datat încă din secolul al XIII-lea, când regiunea se afla sub conducerea lui Ginghis Han, Marele Han al Imperiului Mongol. Așadar, o dovadă incontestabilă a prețuirii femeii în Hoarda de Aur era arta giuvaiergeriei prin care le erau dedicate adevărate opere de artă drept podoabe.

În timp ce ornamentele și bijuteriile de la diferite clanuri variau în ceea ce privește designul, toate au aceeași opulență și structură complexă care simbolizează bogăția, statutul și noblețea. Femeile de elită dețineau deseori bijuterii rafinate, care constituiau o cantitate considerabilă din averea familiei. Obiecte mici, dar valoroase, cum ar fi bijuteriile, erau mijloace ideale de păstrare a bogăției, deoarece puteau fi transportate cu ușurință în timpul migrațiilor dese ale mongolilor.

Bijuteriile din fier și cupru erau cel mai adesea decorate cu ornamente din aur și argint. Decorațiunile de păr, coroanele, agrafele, acele de păr, pandantivele folosite de femeile Khalkh, Dariganga, Uzemchin, Buryat și femeile din vestul Mongoliei erau de obicei realizate din argint și coral, turcoaz și alte pietre prețioase încrustate. O astfel de meserie fină și complicată a fost adesea ridicată la rangul de artă, și văzută ca una curată și de dorit.

”O altă tradiţie – cea a Hoardei de Aur – este reprezentată de cerceii cu pandantiv în formă de picătură, cerceii în formă de semn de întrebare şi ineluşe miniaturale în forma unui şarpe care îşi muşcă coada. Pe baza cerceilor în formă de „semn de întrebare” s-a format tipul de podoabe masive medievale târzii cu trei pandantive, în care s-au utilizat mărgele netede imprimate şi cele ajurate. Asemenea piese au fost descoperite în săpăturile de la Orheiul Vechi şi Suceava, fiind datate din secolele XV”.

Femeile mongole numesc cerceii „suyh”. În istorie, cei mai mulți erau lungi, din argint, aur roșu, decorați cu turcoaz, corali și perle. Inelele și brățările sunt, de asemenea, realizate din aur și argint cu modele gravate, uneori emailate. Un set complet de ornamente de femei puteau avea 5-6 kilograme.

Sub domnia lui Ginghis Han, muncitorii din industria textilă, arhitecții, sculptorii în piatră și bijutierii au fost relocați din Orientul Mijlociu și Asia Centrală în Mongolia pentru a crea magnificele opere de artă dorite de ei. Sub conducerea lui Ogedai, fiul și succesorul lui Ginghis, meșterii au fost puși să lucreze la construirea și decorarea Karkhorum, capitala mongolilor, care acum este provincia Uvurkhangai. În timpul Imperiului Mongol, pe măsură ce artiștii și meșterii au călătorit în tot Imperiul, influențele interculturale în artă au luat amploare.

Mediul natural a fost cea mai mare inspirație pentru oamenii din Hoarda de Aur. Încercau să-și încadreze aspectul, să sporească frumusețea și să iasă în evidență socială cu ajutorul unor decorațiuni frumoase și luminoase. Printre aceste decorațiuni se pot distinge ornamentele etnice unice, adică bijuterii specifice unui anumit grup etnic. Acum mult timp a apărut expresia „un bărbat este judecat de femeia sa”. La urma urmei, în acele vremuri pentru soția liderului era o demonstrație obligatorie a statutului social să poarte un număr mare de ornamente pe corpul ei.

Costum tradițional mongol de ceremonie, împodobit cu bijuterii, expus la Muzeul Național al Mongoliei din Ulaanbaatar

În concluzie, bijuteriile din timpul Hoardei de Aur rămân un reper istoric fascinant până și astăzi. De la imaginea lor tiranică și până la latura lor sensibilă care le permitea să creeze unele dintre cele mai frumoase podoabe este cale lungă, însă mongolii au reușit să le îmbine la perfecție. Ne rămâne doar să ne uităm, poate cu nostalgie, la umbra ce a rămas din falnicul Imperiul al lui Ginghis Han - în muzeele de azi.

Autor: Maria-Lavinia Buleac, Studentă în anul II la Universitatea din Craiova, Informatică și Inginer DevOps la SugarCRM