Cum a ajutat Nilul un oraș antic sudanez să prospere timp de secole

Orașul antic Napata, situat în Sudanul actual, a fost un important centru urban și cultural al regatului Kuș, un imperiu antic din Nubia. Arheologi și specialiști în științele Pământului de la Universitatea din Michigan au examinat terenul pe care se află orașul pentru a determina ce procese geologice ar fi putut contribui la stabilirea cu succes a așezării.

Descoperirile lor indică faptul că Napata, care a înflorit aproximativ între 800 î.Hr. și 100 d.Hr., și-a datorat longevitatea unui Nil relativ stabil, care a depus milenii de argilă și a format o câmpie inundabilă groasă și fertilă, creând un peisaj ce reducea riscul inundațiilor, menținând în același timp accesul la apă, informează un comunicat al Universității din Michigan.

„Cercetătorii au analizat legătura dintre schimbările climatice și mediul local și impactul acestora asupra societăților, inclusiv asupra dezvoltării politice și sistemelor economice”, a declarat arheologul Geoff Emberling, cercetător la Muzeul de Arheologie Kelsey al Universității din Michigan.

„Însă acest lucru nu a fost realizat în Sudan și am ratat un instrument esențial care ne-ar putea ajuta nu doar să înțelegem ascensiunea și declinul unor așezări individuale, ci și istoria mai amplă a ridicării și căderii Regatul Kuș. Acesta este, de fapt, primul studiu geomorfologic sistematic din Sudan legat de aceste culturi antice”, a precizat Emberling.

Kuș a fost un actor important în lumea antică, a spus Emberling. Regatul este menționat în Biblie, de istoricul grec Herodot, și a interacționat cu Egiptul, asirienii, grecii, perșii și Imperiul Roman. După prăbușirea imperiului egiptean în jurul anului 1200 î.Hr., dinastia Kușită a ajuns la putere, având centrul în ceea ce astăzi se numește Jebel Barkal, al cărui nume antic era Napata. Acolo, la poalele unei formațiuni de gresie, Kușiții au construit palate, piramide și temple. Astăzi, Jebel Barkal este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

„Ei făceau parte din întregul sistem al lumii de atunci, dar, din cauza unei istorii de investiții relativ reduse în cercetarea din Sudan, unele întrebări de bază nu au fost abordate. Am putea crede că știm tot ce este de știut despre Nil, deoarece s-au făcut destule cercetări în Egipt. Dar în Sudan, modul în care funcționează Nilul este diferit”, a spus Emberling.

Îmblânzirea Nilului

În Sudan, geologia regiunii creează repezișuri, cascade și insule de-a lungul Nilului, care perturbă deplasarea și fragmentează așezările, potrivit lui Emberling. Pentru a înțelege geologia de sub Jebel Barkal, geomorfologul Jan Peeters a condus o echipă de cercetare, inclusiv un grup de sudanezi locali, care a forat 26 de carote de sedimente în valea râului în care se află orașul.

Echipa a colectat probe la fiecare 10 centimetri, iar forajele au ajuns în cele din urmă la adâncimi între 5 și 13 metri. Folosind o tehnică numită datare prin luminescență stimulată optic—care stabilește vârsta probelor determinând ultima dată când granulele de nisip au fost expuse la lumină—cercetătorii au reușit să analizeze 12.500 de ani din istoria Nilului.

În primii 8.000 de ani ai acestei perioade, Nilul și-a săpat propria vale, potrivit lui Peeters. Apoi, acum aproximativ 4.000 de ani, valea s-a nivelat, permițând râului să înceapă să depună sedimente și să construiască fundul văii. Din acel moment, râul a fost relativ stabil—formând un strat de argilă și mâl fertil de aproximativ 10 metri grosime.

Cercetătorii spun că o altă caracteristică geologică, a patra cataractă a Nilului, a contribuit, de asemenea, la încetinirea râului și i-a permis să depună sedimente în zona unde Napata avea să prospere. Cataractele Nilului sunt porțiuni caracterizate prin insule și ape repezi.

A patra cataractă se află chiar în amonte de Jebel Barkal, iar Peeters presupune că o mare parte din energia râului se disipă în această zonă, permițând depunerea sedimentelor și menținerea unei relative stabilități timp de 4.000 de ani.

„Locurile unde se acumulează sedimentele influențează unde pot trăi oamenii, unde pot cultiva și unde își pot desfășura practicile culturale și religioase”, a spus Peeters.

Fragilitatea în vreme de război

Cercetătorii spun că această muncă este în desfășurare, chiar dacă Sudanul traversează războiul actual. Arheologii sudanezi, membri ai departamentului de antichități al țării (National Corporation for Antiquities and Museums) au desfășurat activități la Jebel Barkal, ghidați de Emberling și alți cercetători din străinătate.

„În ciuda tuturor dificultăților și greutăților din Sudan, cauzate de războiul în desfășurare, cercetarea continuă datorită eforturilor colaboratorilor noștri locali. Munca lor este esențială pentru proiect, care pune un accent puternic pe implicarea comunității și colaborarea cu cercetătorii sudanezi”, a spus Peeters.

Studiul realizat de Universitatea din Michigan, condus de arheologul Geoff Emberling, geomorfologul Jan Peeters și El-Hassan Ahmed Mohammed, care, alături de Emberling, coordonează Proiectul Arheologic Jebel Barkal, a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Situl Napata face parte din The Klinsky Expeditions, o serie de cinci proiecte arheologice de teren.

_{Foto sus: Jebel Barkal (orașul antic Napata), un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din nordul Sudanului, cu Nilul și câmpia sa inundabilă în fundal, privit spre sud-vest (© Sami Elamin (2026), Jebel Barkal Archaeological Project / University of Michigan)}