Cel puțin 7 care cu patru roți, descoperite de arheologi în două tezaure din Epoca Fierului
În 2021, un bărbat pe nume Peter Heads a făcut o descoperire fascinantă în timp ce folosea detectorul de metale în Melsonby, North Yorkshire, în Marea Britanie. Descoperirea l-a determinat să-l contacteze pe Tom Moore, de la Departamentul de Arheologie al Universității Durham, care ulterior a stabilit că tezaurele de obiecte metalice provin din Epoca Fierului târzie.
Acest lucru nu este prea surprinzător, deoarece tezaurele au fost descoperite în apropierea sitului „regal” Stanwick, un important centru de putere din Epoca Fierului. Cu toate acestea, la o analiză mai detaliată a sitului, echipa a găsit unele artefacte neașteptate, inclusiv numeroase piese de vehicule, care au schimbat acum modul în care este privită tehnologia și societatea britanică din Epoca Fierului, relatează phys.org.
O descoperire impresionantă de peste 950 de obiecte
În noul studiu, publicat în revista Antiquity, cercetătorii își prezintă descoperirile, respectiv 950 de obiecte, care au fost găsite în două tezaure separate. Majoritatea obiectelor erau fragmente din ceea ce arheologii consideră că au fost aproximativ 300 de obiecte întregi. În mod curios, obiectele păreau să fi fost demontate, deteriorate și depuse intenționat în șanțuri.
Cercetătorii afirmă că aproximativ două treimi dintre artefacte sunt realizate din aliaje de cupru, iar restul din fier. Majoritatea descoperirilor provin din primul tezaur (Tezaurul 1), iar cel puțin 88 de obiecte au fost găsite în Tezaurul 2. Aproximativ trei sferturi dintre obiectele din ambele tezaure par să fi aparținut unor vehicule, cel mai probabil care cu patru roți, reprezentând prima dovadă a unor astfel de vehicule în Marea Britanie.
Printre obiectele legate de vehicule s-au numărat cercuri de fier și suporturi, elemente de prindere pentru jug, pivoți centrali, șuruburi, inele pentru frâie și ornamente tubulare. Totuși, au fost descoperite și vase (inclusiv un cazan), sulițe, o oglindă din fier, componente de cutii, margini de întărire și bucăți topite de aliaj de cupru.
„Prezența pivoților centrali (esențiali pentru mecanismul de direcție al carelor, dar nu al carelor de luptă), dimensiunea considerabilă a multor roți, suporturile și piesele metalice supradimensionate ale hamurilor indică faptul că depozitul conține rămășițele unor care robuste cu patru roți, în locul sau pe lângă carele mai ușoare cu două roți.
Ansamblul indică un minimum de șapte vehicule, posibil mai multe dacă unele erau cu două roți, deși nu putem exclude posibilitatea ca părți din vehicule diferite să fi fost îngropate, nu vehicule întregi”, au scris autorii studiului. Datarea cu radiocarbon a plasat tezaurele la sfârșitul secolului I î.Hr. până la începutul secolului I d.Hr. Deși datele sunt preliminare, echipa afirmă că acestea sunt consecvente între obiecte și că stilurile unora dintre artefacte seamănă cu cele ale obiectelor romane din aceeași perioadă. Acest lucru ar avea sens, deoarece coincide cu perioada cuceririi romane a sudului Britaniei (43 d.Hr.).
Există încă multă incertitudine cu privire la scopul acestor tezaure îngropate, care par a conține în principal obiecte valoroase. Totuși, cercetătorii prezintă câteva posibilități. Ei spun mai întâi că un eveniment semnificativ sau o succesiune de evenimente trebuie să fi avut loc în acea perioadă, conducând la distrugerea și depunerea unor cantități mari de obiecte metalice ce reprezentau o „cantitate uriașă de bogăție mobilă”.
Autorii menționează că un alt tezaur din apropiere ar fi putut reprezenta colecția unui meșteșugar metalurg, destinată recuperării sau reciclării ulterioare, și sugerează că cele două tezaure recent descoperite ar fi putut avea un scop similar. Cu toate acestea, ei afirmă că lipsa echipamentelor de prelucrare a metalului face această ipoteză mai puțin probabilă.
„Fragmentele topite de aliaj de cupru din solul arat au fost interpretate anterior ca deșeuri de turnare, dar mai jos este luată în considerare o explicație alternativă. Lipsa urmelor de uzură pe piese și ornamentele bine conservate din coral și sticlă de pe multe dintre elementele de ham indică, de asemenea, că obiectele nu erau în curs de reciclare, deoarece acestea ar fi fost probabil îndepărtate. Structura organizată a acestor depozite și compoziția foarte selectivă a materialului contrazic și mai mult ideea reciclării”, explică autorii studiului.
În ciuda absenței unor rămășițe umane, cercetătorii spun că o altă posibilitate este aceea a unui eveniment funerar. Unele obiecte prezentau semne de ardere sau topire, sugerând un tip de distrugere ritualică. Cercetătorii spun că includerea vaselor pentru ospăț și a altor obiecte decorative susține această idee.
„Tezaurele asociate cu evenimente funerare nu trebuie neapărat definite prin prezența rămășițelor umane. Este posibil să nu fi existat niciodată o înmormântare la Melsonby, chiar dacă materialele au fost expuse pe ruguri funerare. În ciuda lipsei dovezilor privind incinerarea în North Yorkshire (o practică tot mai frecventă în sudul Britaniei în Epoca Fierului târzie) rămâne posibil ca un astfel de ritual să fi fost practicat, dar rămășițele umane să fi fost depuse în moduri care nu sunt vizibile arheologic”, au scris cercetătorii.
Deși multe întrebări rămân fără răspuns, noile descoperiri oferă o perspectivă rară asupra bogăției, ritualurilor și conexiunilor elitelor din Epoca Fierului și aduc lumină asupra originilor transportului cu patru roți în Marea Britanie. Studiul tezaurelor continuă și ar putea dezvălui în continuare noi detalii.
Foto sus: Roțile de fier, la scurt timp după ce au fost descoperite (© Universitatea Durham)