Când au început, de fapt, strămoșii oamenilor să folosească focul?

Arheologii au descoperit urme ale unor focuri aprinse în urmă cu până la 1,8 milioane de ani într-o peșteră din sudul Africii.

Resturile arse ale unor egagropile (gheme de oase și blană regurgitate de bufnițe) arată că focul era utilizat în mod regulat de Homo erectus, potrivit unui studiu publicat în revista PLoS One. Descoperirea împinge cu câteva sute de mii de ani înapoi cea mai veche dată cunoscută privind utilizarea focului de către oameni timpurii, informează Science News.

Până acum, cele mai vechi dovezi ale folosirii focului de către hominizi proveneau din aceeași peșteră – Peștera Wonderwerk situată în provincia Northern Cape din Africa de Sud – și erau datate la aproximativ 1 milion de ani. Noile dovezi provin dintr-un strat de sedimente mai vechi și mai adânc, afirmă arheologul Michael Chazan de la Universitatea din Toronto.

Studiul stabilește că noile dovezi au o vechime cuprinsă între 1,07 și 1,79 milioane de ani, însă „sunt foarte convins că acestea datează din perioada cuprinsă între 1,7 și 1,8 milioane de ani”, spune Chazan, care conduce săpăturile arheologice din peșteră.

Cercetarea a utilizat o metodă bazată pe luminescență pentru identificarea oaselor arse, tehnică folosită deja în medicina legală, dar care nu fusese aplicată până acum în arheologie. Oasele foarte mici descoperite de Chazan și colegii săi proveneau din egagropile – bulgări nedigerabili de blană și oase pe care bufnițele îi regurgitează după ce se hrănesc, în principal, cu rozătoare.

Potrivit lui Chazan, peștera a fost folosită ca adăpost de strigă (Tyto alba), numită popular și buhă-cu-cârpă sau huhurez-de-casă, o specie de bufniță originară din Europa, sud-vestul Asiei și Africa, pe toată durata ocupării sale de către oamenii preistorici, iar oasele au fost arse atunci când focurile au fost aprinse pe podeaua acoperită cu aceste egagropile.

Arheologii au stabilit că, în acea perioadă, Peștera Wonderwerk era locuită de grupuri de Homo erectus. Nu se știe cu exactitate la ce foloseau aceștia focul, însă specialiștii consideră că principalele sale avantaje erau lumina, căldura și posibilitatea de a se încălzi. Totuși, dovezile arheologice sugerează că Homo erectus nu știa să aprindă focul – nimeni nu a stăpânit această tehnică până în urmă cu aproximativ 400.000 de ani – astfel că oamenii trebuiau să transporte jarul sau flăcările din zone afectate de incendii naturale, explică Chazan.

„Nu este vorba despre aprinderea focului de către oameni, ci despre preluarea lui din mediul înconjurător”, precizează arheologul.

Una dintre concluziile studiului este că focurile din Peștera Wonderwerk erau folosite doaro specie de bufniță originară din Europa, sud-vestul Asiei și Africa ocazional.

„Există un semnal clar al utilizării focului, dar nu unul care să indice acces la foc pe tot parcursul anului”, spune Chazan. Este probabil ca incendiile naturale să fi avut loc doar în sezoanele călduroase, ceea ce le făcea prea imprevizibile pentru a susține schimbări durabile în modul de viață al acestor comunități.

_{Foto sus: © Arhivă Pixabay}