„Știință și etnicitate III”: Antropologie și biologie în primele trei decenii ale României comuniste
Începând cu data de 19 decembrie 2022, la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici va fi deschisă expoziția „Știință și etnicitate III: De la raseologia sovietică la monografia antropologică”.
După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial au existat numeroase încercări de a clarifica relația dintre antropologia fizică și genetica umană. După cele întâmplate în timpul războiului în Germania și în teritoriile ocupate de ea, oamenii de știință din aceste domenii de cercetare, mai ales cei din țări precum Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au făcut o distincție clară între „adevărata” știință a eredității și pseudo-știința rasismului nazist. Un proces similar a avut loc și în țările Europei de Est, intrate aproape jumătate de secol sub dominația Uniunii Sovietice, informează un comunicat al Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.
Această a treia expoziție din seria „Știință și Etnicitate” are drept tematică România din perioada de la sfârșitul anilor 1940 și până la începutul anilor 1970. Ea urmărește să identifice atât continuitățile, cât și discontinuitățile dezbaterii despre rasă și rasism, comparativ cu perioada precedentă, așa cum au putut fi urmărite în primele două expoziții din această serie.
După anul 1945, România a intrat într-o perioadă de ocupație militară sovietică care a însemnat printre altele și închisoare politică pentru elitele culturale și epurarea drastică a instituțiilor științifice. În același timp, antropologia, medicina și genetica au fost condamnate oficial ca fiind „burgheze”, în vreme ce teoriile eredității, cum ar fi cele ale lui Gregor Mendel și T. H. Morgan, au fost înlocuite cu modelele pseudo-științifice propuse de T. D. Lîsenko și Olga Lepeşinskaia. Conturul unei noi abordări, în antropologie și în celelalte științe ale omului, a început să devină treptat tot mai evident. În conformitate cu modelul sovietic, scopul acestor noi abordări era de a reafirma preeminența socialului asupra biologicului și de a re-evalua importanța istorică a colectivității. Totuși, au existat oameni de știință români care au depus eforturi pentru a adapta metodologiile interbelice (în special metoda antropologică propusă de Francisc Rainer și cea monografică dezvoltată de Dimitrie Gusti) la noul mediu științific de inspirație sovietică. Ei au dorit să pună în evidență importanța cercetărilor lor antropologice pentru dezvoltarea noilor concepte comuniste despre om și societate.
Această expoziție reconstruiește traseul urmat de antropologie și biologie în primele trei decenii ale României comuniste. Cele două discipline au promovat cercetarea istoriei evoluției umane și a diversității umane în România. Ca și în perioada anilor ’30, această nouă „știință a omului” a fost puternic ideologizată. De aceea, atât reinstituționalizarea antropologiei fizice ca disciplină științifică în România, începând cu anii ’50, dominată de Ștefan-Marius Milcu la București și de Olga Necrasov la Iași, cât și acceptarea oficială a darwinismului și, apoi, a geneticii umane în anii ’60, trebuie să fie înțelese în cadrele lor ideologice specifice. La urma urmei, aceasta a fost perioada în care ambițiile regimului politic din România erau acelea de a construi o nouă societate socialistă. Mai mult chiar, acest program socialist biopolitic a fost îmbrățișat fără rețineri de antropologi, sociologi, medici și biologi, care l-au adoptat ca element esențial cercetărilor lor științifice.
Expoziția va fi deschisă în Sala de conferințe a Muzeului Dr. Nicolae Minovici (Str. Dr. Nicolae Minovici 1), în perioada 19 decembrie 2022 – 26 martie 2023.
