Recenzie – Întoarcerea din URSS de André Gide
Întoarcerea din URSS (1936) este o carte-document care depășește cadrul unui simplu jurnal de călătorie. Scrisă de André Gide, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1947, lucrarea marchează una dintre cele mai lucide și curajoase critici occidentale timpurii aduse regimului sovietic. Gide, inițial atras de idealurile comuniste, întreprinde o călătorie în URSS în vara anului 1936, într-un moment în care numeroși intelectuali occidentali își puneau speranțele în "experimentul sovietic". Rezultatul? O dezamăgire profundă, lucidă și articulată.
Cartea se remarcă nu doar prin onestitatea tulburătoare a observațiilor, ci și prin stilul echilibrat și intelectual al criticii. Gide nu scrie din ură, nici din superficialitate, ci dintr-un simț profund al adevărului și al responsabilității morale. „Minciuna, fie chiar aceea a tăcerii, poate să pară oportună [...] dar adevărul, fie el dureros, nu poate răni decât pentru a vindeca”, scrie el, într-o frază ce poate fi considerată esența demersului său.
Dincolo de fațada propagandistică atent pregătită de autoritățile sovietice, Gide descoperă o realitate înfiorătoare: controlul rigid asupra individului, uniformizarea gândirii, cenzura, îndoctrinarea, sărăcia ascunsă sub lozinci utopice, și o societate incapabilă de autocritică reală. Cetățenii sovietici, spune el, sunt convinși că trăiesc în „cea mai avansată și fericită țară din univers”, iar această autosuficiență întreținută artificial este pentru autor un simptom clar de decădere a spiritului critic și al culturii.
Remarcabile sunt paginile dedicate artei, în care Gide afirmă categoric că arta supusă unei ortodoxii ideologice își pierde sensul și valoarea. Aceste reflecții sunt nu doar actuale, ci universal valabile, fiind valoroase pentru orice epocă dominată de dogmă.
Vizita sa în URSS este plină de contraste și disonanțe. De la grădini de copii „de model” la „stauluri model” și până la discursuri grandilocvente, Gide vede dincolo de spectacolul oficial. Ironia și scepticismul său lucid contrastează cu entuziasmul orb al multor contemporani ai săi, devenind astfel o voce singulară, dar esențială. „Pentru ei, dincolo de Rusia, este întunericul”, notează el cu amărăciune, sintetizând perfect izolarea culturală și propaganda auto-glorificatoare a regimului sovietic.
Este de remarcat și contextul în care apare această carte. Într-o epocă în care simpatia pentru comunism era în ascensiune în rândul intelectualilor occidentali, lucrarea lui Gide a fost primită cu furie și acuze de trădare. Totuși, timpul i-a dat dreptate. Observațiile sale – despre formarea unei „noi burghezii muncitorești”, despre falsul spirit critic, despre iluzia progresului în URSS – sunt nu doar justificate de istoria ulterioară, dar și premonitorii în mod tulburător.
Tradusă în română în 1940 de Alexandru Mironescu, o personalitate culturală remarcabilă, cartea a fost interzisă în perioada comunistă, ceea ce îi sporește relevanța și valoarea istorică în spațiul românesc. În mod paradoxal și tragic, România a ajuns să trăiască, după 1947, exact sistemul pe care Gide îl descria în 1936 cu atâta claritate și profunzime.
Reeditarea târzie a volumului în România post-comunistă este nu doar un act de justiție literară, ci și un semn al redescoperirii unei conștiințe morale care a îndrăznit să spună adevărul într-o vreme în care era mai comod și mai popular să taci sau să minți frumos.
Azi cartea a fost republicată la Editura Vremea și poate fi achizitionata la un pret foarte bun
Concluzie: Întoarcerea din URSS este mai mult decât o carte despre o călătorie într-o țară străină. Este o mărturie curajoasă, o demascare lucidă a unui regim totalitar, un act de verticalitate intelectuală rar întâlnit. Gide rămâne un model de integritate morală și curaj al adevărului – chiar atunci când acest adevăr este inconfortabil. O lectură esențială nu doar pentru înțelegerea comunismului, ci și pentru reflecția asupra relației dintre ideologie, artă, libertate și adevăr.
