O profunda lectie de viata in al VIII-lea volum din Insemnari zilnice ale Reginei Maria a Romaniei, la Editura Polirom
Al VIII-lea volum al Însemnărilor zilnice ale Reginei Maria, apărut în această săptămînă la Editura Polirom în traducerea Sandei Ileana Racoviceanu, ediţie îngrijită, cuvînt înainte şi note de Vasile Arimia, cuprinde relatări ale evenimentelor din anul 1926, an marcat de criza dinastică provocată de abdicarea Principelui Carol şi de cumplita boală a Regelui Ferdinand.
„Băiatul nostru (...) a întins coarda mult prea mult. Acum este un renegat pentru veşnicie şi eu, ca mama sa, ca mamele eroine din istorie, l-am lăsat să plece. Eu!”, nota la 4 ianuarie 1926 Regina Maria a României în jurnalul său, imediat după declaraţia de abdicare a Principelui Carol.
La sfîrşitul lunii decembrie 1925, Carol renunţase la „toate drepturile de moştenitor al tronului”. Începea astfel ceea ce în istorie s-a numit criza dinastică;ulterior, adversarii familei regale au declanşat o campanie de denigrări la adresa reginei şi a prim-ministrului Brătianu.
Însemnările Reginei Maria reflectă atît evenimentele politice – lupta pentru putere a diferitelor partide şi schimbările de guvern –, cît şi viaţa ei cotidiană – cu hobbyurile, descoperirea religiei Baha’i, micile bucurii şi necazuri ale rudelor şi prietenilor, dar mai ales îngrijorarea în ceea ce priveşte starea de sănătate a regelui. Astfel că, la sfîrşitul anului 1926, un consult medical amănunţit a dus la confirmarea diagnosticului grav iniţial, fără să lase loc de speranţe.
„Mare suferinţă în întreaga ţară... De fapt, regele este admirat pentru că a hotărît să-şi sacrifice fiul;au sperat cu toţii că Parlamentul se va ridica în bloc să ceară să i se acorde lui o a doua şansă, un timp ca să-şi trăiască visul său rău şi să revină asupra renunţării sale odioase. Nimeni din opinia publică nu ştie că el este cel care nu vrea să se întoarcă. Toţi cred că tatăl lui, mînios din cauza comportamentului fiului, a hotărît să-l dezmoştenească... Totul în jurul meu este indignare şi suferinţă. Cel puţin însă înţeleg cu toţii imensa durere şi, de asemenea, pierderea, cumplita pierdere a unei generaţii.”(Regina Maria a României)
