Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti
În 1992, Editura Humanitas a reunit în volumul „Introducere în miracolul eminescian”, îngrijit de Marin Diaconu și Gabriel Liiceanu, toate textele scrise de Constantin Noica despre Eminescu;autorul acceptase în 1987 ideea unei asemenea cărți, dar n-a mai ajuns s-o pună în aplicare el însuși.
„Introducerea...” avea ca temă centrală manuscrisele (cele 44 de caiete) eminesciene, de care Noica era efectiv fascinat. Două secțiuni din carte se refereau aproape integral la manuscrise:„Pledoarie pentru facsimilare”-între timp realizată de Academia Română (2004-2009)-și „Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii românești”, reprezentând de fapt volumul alcătuit și publicat anterior de Noica la Editura Eminescu (1975). Această a doua secțiune a fost preluată acum-cu minime revizuiri ortografice-din cartea apărută la Humanitas în 1992, pentru a fi publicată în seria Noica.
„Ne-am obişnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit şi spunem în schimb două lucruri proaste:că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicaţie;că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere. Înainte însă de a socoti un creator geniu, este bine să vezi ce anume a făcut el spre a fi unul sau ca să-şi slujească geniul. Şi, înainte de a te scuza că tu nu eşti un geniu – sau alteori de a da vina pe împrejurări că n-au favorizat genialitatea ta ascunsă –, este bine să vezi care-ţi sunt răspunderile, în spiritualitatea şi chiar în animalitatea omului de cultură din tine. În amândouă privinţele, caietele lui Eminescu sunt o binecuvântare. Cu un câştig în plus:acela de a demitiza pe Eminescu.“ (Constantin NOICA)
www.humanitas.ro
