Cetatea Râșnovului, istoria glorioasă de la granița dintre Transilvania si Muntenia
Situată pe înălțimile unui deal calcaros, Cetatea Râșnovului îți fură privirile de oriunde ai veni din Brașov, Predeal sau Bran. Deși fără turnulețe dantelate și creneluri meșteșugite, Cetatea Râșnovului este frumoasă și impresionantă prin povestea ei cu multe bătălii cucerite și o singură înfrângere.
Cetatea Râșnov este unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.
Cetatea controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania. În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.
Turcii și-au încercat și ei norocul, în mai multe campanii începând cu anul 1421, însă fără succes, ceea ce nu se poate spune despre Cetatea Brașovului, care fost distrusă, nefiind încă fortificată la acea dată. Se poate spune astfel că, în pofida cuceririi de către principele Gabriel Báthory în anul 1612, Cetatea Râșnovului și-a îndeplinit scopul, acela de a-i adăposti pe locuitorii săi și pe animalele acestora (în curtea exterioară) care le asigurau supraviețuirea în perioada lungilor asedii.
