Adolf Hitler, aşa cum a fost

Hitler a fost portretizat în fel şi chip, trecut fiind mereu prin filtrul istoriei celui de-al Doilea Război Mondial. Însă ce poate fi mai aproape de adevăr decât însemnările personale?

A fost însă o modalitate aparte de consemnare: în 1941, liderul nazist a hotărât ca orice discuţie, orice gând (verbalizat), orice plan să fie notate de către secretarii săi. Toate au fost strânse şi revizuite de către ministrul de stat, Martin Bormann. Manuscrisul nu a mai ajuns însă şi în posesia liderului nazist – dar este acum tipărit integral: Adolf Hitler. Însemnări intime și politice (iulie 1941-martie 1942).

Subiectele pe care Adolf Hitler le abordează în discuţiile sale sunt variate, trecând adesea de la unul la altul – dar important e că nu sunt păreri interpretate, ci sentimentele şi gândurile unuia dintre cele mai cunoscute personaje malefice din istorie. Hitler îşi expune pasiunea pentru marii filozofi germani precum Nietzsche sau Schopenhauer, admiraţia pentru lideri politici – Carol cel Mare sau Napoleon Bonaparte. Însemnările ajută cititorul să pătrundă în cele mai personale gânduri sau experienţe ale nazistului. De exemplu, cum a ajuns la putere sau cum a devenit vegetarian, de ce nu s-a căsătorit sau cum în tinereţe „am citit enorm şi am tras învăţăminte din lecţiile trecutului”.

Bineînţeles că mare parte din carte este dedicată politicii: Winston Churchill e descris ca „un bolnav mintal”, mareşalul Ion Antonescu, drept „un om mare, de nezdruncinat, incoruptibil, un bărbat cum România n-a mai avut niciodată”. Este un volum care acordă cititorului oportunitatea de a schiţa un portret personal al lui Adolf Hitler; însemnările sunt însoţite de note de subsol cu explicaţiile de context ale coordonatorului, Francois Delpha.