Tropaeum Traiani: de la a┼čezare neolitic─â la spa┼úiu urban jpeg

Tropaeum Traiani: de la a┼čezare neolitic─â la spa┼úiu urban

­čôü Dacia antic─â
Autor: Munteanu Bogdan-Claudiu

ÔÇťTropaeum Traiani, simbol al victoriei decisive a lui Traian ├«n razboaiele pentru cucerirea Daciei ┼či al romanizarii populatiei geto-dace, este numele monumentului triumfal care comemoreaz├ú aceast├ú izb├ónd├ú, ┼či al a┼čezarii ├«ntemeiate de ilustrul ├«mp├úrat ├«n apropiere de monument, una din cele mai mari a┼čez├úri romane dintre Dunare ┼či Marea Neagra. Asupra lor ┼či-a ├«ndreptat atentia cercetatorul rom├ón cur├«nd dupa reintrarea Dobrogei ├«n granitele Rom├óniei ├«n urma razboiului de independenta din 1877-1878.ÔÇŁ(1)

├Än anul 1882, Grigore Tocilescu, directorul de atunci al Muzeului de antichita┼úi, a deschis la Adamclisi, judetul Gonstan┼úa, primul ┼čantier arheologic rom├ónesc. Sap├úturile au stabilit mai ├«nt├ói caracterul m├úre┼úului monument triumfal, despre care se exprimaser├ú mai ├«nainte cele mai diferite pareri ┼či au dus la datarea lui ├«n anul 109, sub ├«mp├úratul Traian. Cetatea situat├ú ├«n Valea Urluii, la vest de Adamclisi, la 2 km vest de monumentul triumfal a fost ├«ntemeiat─â de Traian cu numele de Tropaeum Traiani, care este men╚Ťionat─â ├«n inscrip╚Ťii pentru prima dat─â ca municipiu ├«n anul 170.

├Äntre anii 1968-1975 sapaturile arheologice au scos la iveala o continuitate a locuirii din epoca neolitica pana ├«n prima jum├útate a secolului al VII-lea d. Hr. Modestele prime sondaje au scos la suprafa┼ú─â urme ale culturii Hamangia si fragmente izolate de lame de silex. Ceramica g─âsit─â apar┼úinea epocii bronzului si celei de fier. Nivelul cel mai vechi de locuire ├«ns─â prezint─â urme ale unei a┼čez─âri geto-dace cu nume necunoscut, de secol al II-lea ├«. Hr. ce avea stranse leg─âturi cu lumea greac─â si avea s─â intre ├«n mod inevitabil ├«n contact cu cea roman─â. Cum bine stim in secolele I-II asezarea geto-dac─â avea s─â intre sub influen┼úa roman─â datorita evenimentelor violente petrecute ├«n regiune.

Din dorin┼úa ├«mparatului Traian a┼čezarea a fost transformat─â ├«ntr-un viscus, a┼čezare rural─â cu un caracter civil, alcatuit─â din popula┼úia autohton─â ┼či coloni┼čti romani. Majoritatea coloni┼čtilor desigur era reprezentat─â de veterani  stationa┼úi ┼či impropriet─âri┼úi aici(2). Afl├óndu-se la r─âscrucea unor drumuri de importan┼ú─â comercial─â ┼či militar─â a┼čezarea va cunoa┼čte ├«n secolul al II-lea d. Hr. o ├«nflorire economic─â ┼či cultural─â ce-i va face trecerea de la o simpl─â a┼čezare rural─â la un important centru cultural. ├Än anul 170 ├«n timpul domniei lui Marcus Aurelius ora┼čul va fii ridicat la rang de Municipium(3).Perioada de prosperitate avea s─â se prelungeasc─â pana la domnia lui Antoninus Pius (139-161), ipotez─â ├«nt─ârit─â de numeroasele descoperiri monetare(4), diversitatea ceramicii gasite la nivelul de locuire al acelei perioade ┼či fragmentele arhitectonice reutilizate ├«n consolidarea zidului de incint─â ┼či ├«n alte edificii.

Tot ├«n aceast─â perioad─â se presupune c─â ar fi fost realizat─â prima incint─â, cu fossa ┼či berma pozi┼úionate ├«n zona por┼úii de est. Perimetrul incintei ar fi cuprins o suprafa┼ú─â rectangular─â de 250 x 100 de metrii al c─ârui contur mai ├«nalt decat restul cet─â┼úii u┼čor sesizabil ├«n fotografiile aeriene.

├Än anul 170 aveau s─â vin─â costobocii iar ora┼čul avea s─â fie incendiat. Ceramica regasit─â ├«n acest strat de incendiu al costobocilor prin num─ârul ei mare si diversitate, ├«mpreun─â cu alte inscrip┼úii completeaz─â teoria unei continuit─â┼úi a existen┼úei celor dou─â popula┼úii (autohton─â ┼či roman─â).

Ora┼čul avea s─â-┼či revin─â imediat ├«n timpul dinastiei Severilor, zidul de incint─â este ref─âcut iar la poarta de est apare un turn interior care ÔÇ×tradeaz─âÔÇŁ prin tehnica de execu┼úie prosperitatea la care se ajunsese din nou.

Secolul al III-lea d. Hr. este marcat de atacurile carpo-gotice favorizat de sl─âirea ap─âr─ârii militare a limes-ului scitic. Cresterea elementelor grece┼čti(5)din aceast─â perioad─â este sus┼úinut─â de descoperirea unui altar ├«n campania din 1969. Acest altar cu inscriptie greac─â, creat ├«n jurul anilor 236-238 era dedicat de un magistrat pe nume Protogenes zeului Zeus Ombrimos (Ploiosul) ┼či fusese gasit ├«n apropierea portii de est, pe via principalis, ├«n fa┼úa unei locuin┼úe. De asemenea avem o alt─â inscrip┼úie datat─â ├«ntre anii 293-305 (├«n timpul lui Constantin si Licinius) a unui negustor grec romanizat pe nume Nevius Palmas Theotimianus din Olbia ce ├«nchina acest monument lui Jupiter Olbiopolitanus. Mai avem ┼či un altar votiv, monument oficial dedicat de tropeeni zei┼úei Iuno Regina (zei┼úei Hera) pentru g─âsirea mai u┼čor a apei.

primasd 0 jpg jpeg

Cele ┼čase funda┼úii de turnuri regasite pe latura de S-V a cet─â┼úii face parte din planul general ├«nceput de Aurelian ┼či continuat de  Diocle┼úian de a reface ┼či ├«nt─ârii ora┼čele de la Dun─ârea de Jos. Si aceast─â interven┼úie a fost ├«ntrerupt─â si reluat─â ├«n timpul domniei lui Constantin ┼či Licinius dar a fost finalizat─â cu o ├«ntarziere de aproximativ 7 ani.

Planul cet─â┼úii e caracteristic pentru sf├ór┼čitul secolului al III-lea-├«nceputul celui de-al IV-lea, amintind pe cel al altor cetati de pe limes-ul Dunarii de Jos din aceea┼či perioad─â de timp (Capidava, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum). Pentru anexa exterioar─â din col┼úul de S-E al cetatii, ce pare, a┼ča cum s-a presupus de mai mult─â vreme, un mare bazin sau cisterna fortificat─â, contemporan─â cu cetatea, s-a emis ┼či ipoteza ca ar fi o fortificatie complementar─â a cet─â┼úii, ulterioar├á anului 316.

Din acela┼či timp cu incinta cet─âtii Tropaeum dateaza via principalis (decu.manus), cu canalul, apeductul ┼či porticele laterale ├«n prima lor faza, precum ┼či cealalt─â strad─â principal─â, perpendicular─â pe ea (cardo), de asemenea, prevazut─â cu portice continue pe ambele laturi.

Secolului al lV-lea ├«i apar┼úin alte strazi de important─â secundar─â, mai pu┼úin cercetate, perpendicular pe via principalis. Dintre edificiile publice din interior, singurul cunoscut ca ├«nal┼úat. La ├«nceputul secolului al IV-lea este basilica forensis. Mai multe cladiri particulare, majoritatea cu scop comercial, situate de o parte ┼či de alta a strazii principale, au fost construite ├«n secolul al IV-lea ┼či refacute ├«n urmatoarele doua secole. ├Än stadiul actual al cercetarilor nu se pot face precizari mai mari ├«n datarea unor edificii ├«n cursul secolului al IV-lea, dupa cum nu se poate spune ├«n ce masur─â evenimentele desf─â┼čurate ├«n aceasta regiune a Imperiului roman de r─âs─ârit la ├«nceputul ultimului sfert al aceluia┼či secol, care au culminat cu catastrofa de la Adrianopol(378), au afectat ┼či cetatea tropeenilor.

S-a observat ├«n schimb ca ├«n prima jumatate a secolului al V-lea, sub ├«mparatul Theodosie al II-lea, a avut loc o opera┼úiune de consolidare a zidului de incint─â. ┼×antul de aparare din partea de E a cetatii a fost abandonat, iar ├«n imediata apropiere a por┼úilor de E ┼či de S s-au construit cladiri extramurane de zid legat cu pam├«nt, probabil locuin┼úe pentru federa┼úii goti. ├Än interiorul ceta┼úii, ├«n ciuda procesului de decadere generala, datorat fram├óntarilor politice interne ale imperiului ┼či amenintarii din afar─â a pericolului hunilor, vestigiile marunte arat─â o continuitate de viat─â ┼či de cultur─â aproape normala, iar descoperirile monetare atesta o circulatie baneasc─â mul┼úumitoare. Fragmente ceramice izolate confirm─â prezenta unor elemente barbare ├«n mijlocul populatiei locale romanizate.

Ca ┼či ├«n celelalte centre urbane ale provinciei Scythia Minor, ultima etapa de mari construc┼úii de la Tropaeum se leag─â de numele ├«mpara┼úilor Anastasius ┼či Iustinian I. Paralel cu restaurarea zidului de incint─â, ├«n interiorul cetatii se ├«nalt─â din temelii sau se refac ┼či maresc diferite edificii cu caracter public, cum sunt toate bazilicile descoperite p├óna acum la Tropaeum. Pe latura de N a bazilicii forensis s-a ad─âugat o anexa dreptunghiulara alungit─â, orientate E-V ┼či prevazut─â cu absid─â spre rasarit, probabil o capela cre┼čtin─â. De asemenea, este probabil ca porticul de pe latura de E a bazilicii, care ├«ngusteaz─â strada principal─â N-S (cardo), s─â fi fost adaugat tot ├«n aceast─â perioada. Pe via principalis (decumanns) au fost zidite din temelii trei bazilici cre┼čtine, fiecare av├ónd sub altar c├óte o cript─â pentru mua┼čte de martiri:doua ┼či cele mai mari dintre ele, bazilica cu transept ┼či bazilica zisa, simpla"  au fost ├«n─âl┼úate chiar ├«n plin centru, la rascrucea dintre cardo ┼či decumanus, vizavi de basilica forensis, vr├ónd parca s─â se opuna acesteia, care p├óna aci era singura ce prin mare┼úia ┼či pozitia ei domina toate cladirile din jur.

Noi observatii pe teren au dus la concluzia c─â nu numai , bazilica de ÔÇťmarmur─â", cum se credea mai ├«nainte, ci ┼či bazilicile cu transept ┼či ÔÇťsimpl─â" erau prevazute cu c├óte un atrium cu trei portice (triporticus), dup─â moda greceasc─â.

cetate 2 jpg jpeg

├Än general, acum are loc o aglomerare neobi┼čnuita de constructii, care presupune o mare ere┼čtere a populatiei ┼či o deosebit─â prosperitate economic─â. Aceasta cre┼čtere cantitativ─â s-a f─âcut ├«nsa ├«n dauna calit─â┼úii ┼či a aspectului urbanistic ├«n ansamblu. Principalele artere de circula┼úie n-au mai fost respectate ├«n ├«ntregimea lor. De exemplu, jumatatea de V a strazii principale (decumanus) a fost ├«ngustat─â pe anumite por┼úiuni la mai pu┼úin de jumatate. L├ónga col┼úul de N-V al bazilicii forensis o cladire afost a┼čezata cu latura de N chiar deasupra canalului ┼či apeductului de pe mijlocul strazii principale. Cardo a suferit, de asemenea, o ├«ngustare ├«n portiunea central─â descoperit─â p├ón─â acum. Intervallum-ul dintre zidul de incint─â ┼či edificiile din interior a fost ├«n cea mai mare parte blocat de construc┼úii care se adoseaza acestuia.

Majoritatea noilor cladiri ├«n─âl┼úate din pietre legate cu pam├ónt, iar ├«n partea de sus de obicei din calupuri de chirpici, erau locuin┼úe particulare, unele din ele de mari propor┼úii, ca ni┼čte adevarate palate. Multe

constructii, ├«n special cele situate de-a lungul str─âzilor principale, erau magazine si ateliere me┼čte┼čug─âre┼čti, care atest─â av├óntul comer┼úului ┼či al me┼čte┼čugurilor ├«n aceast─â ultima perioad─â de ├«nflorire a ora┼čului Tropaeum, cea mai bine cunoscut─â ├«n urma s─âp─âturilor arheologice de p├óna acum.

├Än a doua parte a domniei lui Iustinian, ora┼čul a ├«nceput s─â decada, ca urmare a situa┼úiei generale a imperiului ┼či a marii invazii a kutrigurilor pe teritoriul Sci┼úiei Minor, ├«n anii 558 -559, care chiar dac─â n-a dus la distrugerea cet─âtii Tropaeum, dup─â cum rezult─â din sapaturile de p├óna acum, a avut totu┼či urmari negative asupra dezvolt─ârii acesteia ┼či a rela┼úiilor sale cu centrele mai apropiate sau mai ├«ndepartate. Cu toate acestea viata a continuat s─â se desf─â┼čoare aproape normal p├óna ├«n anul 586, c├ónd cetatea a cazut prad─â invaziei pustiitoare a avarilor (Theophylactus Simocatta, I, 8, 10). Urmarile puternicului incendiu care a mistuit ├«n fl─âcari, dac─â nu toate, ├«n orice caz majoritatea cl─âdirilor din interior, au fost identificate aproape peste tot unde s-au efectuat s─âp─âturi ├«n ultimii ani. Ele constau cel mai adesea dintr-un strat gros p├óna la un metru de pam├ónt f─âinos, de culoare galbuie-ro┼čiatic─â, provenit din chirpicii pravali┼úi din jum─âtatea superioar─â a pere┼úilor, la baza caruia se afl─â carbuni din lemnaria acoperi┼čului, piroane de fier, ┼úigle ┼či olane, iar deasupra multe dar├óm─âturi din zidurile edificiilor. Spre deosebire de ceea ce se credea mai ├«nainte, rezultatele ultimelor s─âp─âturi au dus la concluzia ca viata ceta┼úii Tropaeum n-a ├«ncetat totu┼či dup─â catastrofa din 586.

Urme sporadice de locuire, confirmate de unele descoperiri monetare, arat─â c─â peste stratul gros de incendiu ┼či d─âr├óm─âturi s-au amenajat noi locuin┼úe mai modeste de catre aceea┼či populatie care a supravie┼úuit dezastrului. Locuirea a d─âinuit ┼či ├«n prima jumatate a secolului al VII-lea c├ónd, dup─â unele observa┼úii, incinta a continuat s─â-┼či p─âstreze func┼úia defensiva, cu toate ca a┼čezarea ├«┼či pierduse caracterul sau urban. ├Än forme modeste ┼čii mult mai redus─â ca numar, popula┼úia veche ┼či-a continuat viata ├«n preajma ruinelor ├«nfloritoarei ceta┼úi de altadata.

├Än partea de S a incintei ┼či ├«n alte puncte izolate din ├«mprejurimi, au aparut urme de locuire din urmatoarele trei-patru secole, ┼či nu este de mirare ca la trei kilometri mai departe spre V, pe teritoriul satului de azi Urluia, s-a descoperit un tezaur de monede bizantine din secolele VIII - X, care arat─â continuarea legaturilor economice cu Bizantul, ├«n perioada de timp careia ├«i apartine tezaurul amintit.

O ultim─â observa┼úie prive┼čte demantelarea zidului de incint─â ┼či a turnurilor de majoritatea blocurilor de parament, ├«n vederea refolosirii lor la alte construc┼úii sau ca piatr─â de var. Operatia a avut loc ├«n decursul timpului, poate ├«n mai mare masura ├«n cursul secolelor X -XII, c├ónd teritoriul Dobrogei st─âp├ónit de Bizan┼ú (thema Paristrion) a cunoscut o nou─â perioada de mari constructii ┼či cel mai mult ├«n secolele XVIII - XIX, ├«nainte de s─âp─âturile ini┼úiate de Gr. Tocilescu. Aceea┼či soart─â au avut f─âr─â ├«ndoial─â o serie ├«ntreaga de piese arhitectonice (fusuri de coloane, capiteluri ┼č.a.) de la cladirile din cetate, care apareau mai mult sau mai putin la suprafata terenului.

Bibliografie:

1.V. PARVAN - Cetatea Tropaeum. Considera╚Ťii istorice, 1912

2.ALEXANDRU BARNEA, ION BARNEA (coordonator), IOANA BOGDAN CÀTÂNICIU, arhitect MONICA MÂRGINEANU-CÂRSTOIU, GHEORGHE PAPUC - TROPAEUM TRAIANI I CETATEA, EDITURA ACADEMIEI RSR, BUCURESTI, 1979

3.http://www.cimec.ro/arheologie/tropaeum/cetatea/index.html

4.http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/c-tre-cetatea-tropae...

5.http://www.cjc.ro/proiect_histria/Histria/ISTORIE/ADAMCLISI/adamclisi.html

Note:

(1) Ion Barnea, Tropaeum Traiani I Cetatea, Editura Academiei RSR, Bucuresti 1979, p. 7

(2)V. Parvan, Tropaeum, p. 2-3.

(3) Istoricul Em. Popescu revine la p─ârerea lui Gr. Tocilescu cum c─â statutul de municipium fusese dat mai ├«nainte de c─âtre ├«nsu┼či Traian (Op cit, p. 62).

(4) În frunte cu descoperirea celor 1548 de denari gasiţi în anul 1969 în cetate.

(5)V. Parvan, op. cit., p. 163-164